trecut-au anii

Cele mai rele fapte sunt săvârşite din pricina gloriei lumeşti. Faptele rele sunt săvârşite şi din poftă trupească, numai că pofta scade cu anii, în schimb ispita gloriei lumeşti creşte şi se accentuează cu anii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia de viaţă

Din tot ce-a fost,
A mai rămas lumina serii
Şi glasul disperarii
Lipit pe geam....

Trecut-au multe nopti de-atunci
Si ma trezesc in dimineti
Cu flori de gheata.
Ingenunchiata fiind
Îl rog pe Heraclit
Ca sa-mi aduca focul
Scânteia de viaţă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe darul vieţii!

În visul din noaptea asta, tinereţea mi-am privit
Şi am înţeles din start cât de multe am pierdut
Trecut-au anii ca gândul, să-i preţuiesc n-am reuşit
Şi abia atunci mi-am dat seama, c-am crescut şi n-am ştiut...
Darul vieţii mele este, tinereţea ce-am trăit
Unde am încercat mereu să fac ceva deosebit
Ca să-mi rămână în amintire, faptele de neuitat
Cum a rămas aşa odată, un lucru mare-însemnat
Tinereţe-floare tristă, ce să fac de n-am ştiut
Să-ţi păstrez a ta splendoare încă un an, încă un minut...
Te privesc cu disperare, din urmă mă uit cum pleci
Şi din urma ta apar dimineţile mai reci...
Tinereţe eşti un dar ce trebuie preţuit
Cum mama păzeşte un copil, când abia este născut...
Nu pleca mai stai te rog, repede mă părăseşti
N-am reuşit să înţeleg cât de mult îmi trebuieşti...
Tinereţe dulce floare, dai culoare omenirii
Cine te-a trăit deja, rămâne cu amintiri
Nu-i limbă să poată spune, nici stilou să poată scrie
Tinereţe floarea vieţii, tinereţea e poezie!

poezie de Adriana Stratulat (18 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vremuri

E frig, iarnă...
Vreau să mă gândesc la anii mei pustii
Nu mai aştept pe nimeni,
Nici o speranţă.
Nimeni nu mai este liber
Vreau să mă gândesc la anii mei pustii
Închide uşa, oriunde
Închide uşa - e frig, iarnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii tinereţii noastre

De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârşi,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aş iubi.

Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuşi el mi-a dat de ştire
Că la tine am să vin.

Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalţă, fum,
Ca să îţi salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.

Voi săpa în adâncime
Şi voi căuta semeţ
Anii tinereţii noastre
Ce i-am petrecut măreţ.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de toamna

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizorul nostru

Şcolarul Durerii
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plânsul în hohote,
Plânsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Când vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru şcolar...
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii

De-or trece anii cum trecură,
Cei care până acum s-au dus,
Nu cred că voi avea motive
Să spun că cel care a spus
În vorbe aproximative...
Acum că ochii mei văzură
Împlinirea unui vis
Facă-se ce mi-a fost scris,
Căci visurile mele toate
Şi speranţele deşarte,
N-au fost decât frunze moarte,
De vântul toamnei spulberate.

În ani oi fi destul de vârstnic
Şi dacă acum eu sunt bunic,
Dar fără a face abstracţii
În împliniri şi satisfacţii
Sunt în anii pubertăţii...
În tainele realităţii
Şi al oricărui joc subtil

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei noastre învăţătoare

Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost si greu, dar si usor
Si multe as avea de spus.

Imi amintesc de prima zi,
Ce minunata zi de toamna,
Atunci noi toti ne-am cunoscut,
Noi toti si draga noastra Doamna.

Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Si un trifoi cu patru foi.

Din prima zi am indragit-o
Iar ea, incet si cu rabdare,
Ne-a invatat tot ce stim astazi
Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!