test

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugina din sertare

Poemele vor rugini-n sertare
Şi veştejita lor caligrafie
Le va ascunde ca un fel de ie
Brodată cu lumină şi cu sare.

Din când în când vor întreba de tine,
Dacă ai fost aievea sau doar vis,
E aproape ilizibil ce am scris,
Iar ele prin rugină nu văd bine.

Cu un nociv şi reprobabil gest
Aprind ţigara, nu ştiu ce să spun,
Dorul şi-a pus pecetea de nebun
Şi primăvara este doar un test.

N-ar mai salva nimic o repetare,
Indiscutabile decizii sunt luate,
Deşi-au rămas şi răni nevindecate,
Poemele vor rugini-n sertare.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvator

Am luat în palme-ntreg Pacific
l-am răsturnat pe Everest...
Astăzi sunt Guliver Magnific;
Mesie sunt şi-mi sunteţi test!

Am luat gheţari la subsuori,
I-am prăvălit peste deşerturi;
Dau lumii gust de-nviorări...
Divinităţii-am plătit drepturi.

O Africă-am amestecat
Cu nordicii cu păr bălai;
Planeta am făcut-o rai...
Suntem egali cu toţi, un leat.

Am luat armatei tancuri mii
Pe câmpul Terei la arat.
Planeta v-o dau noapte, zi;
Cu praf din puşti v-am luminat.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreruperi de sarcini

Sunt avorton, nereuşit,
La fel cu voi, ce mă citesc;
Nu un' din oul neieşit,
Ce viaţa nu şi-o irosesc...

... Nu sunt o piesă –neîncepută,
Ce-oricând se poate prelucra-
Sunt un rebut; uzată, ruptă...
N-am şansa de-a reînvia!

Mi-am pierdut tot, codul de bare,
Citit deja de alţii ai mei;
Nu mai pot fi o încercare,
De nou... 's vândut, pe ceva lei!.

Mă întreb; de-mi scurtez singur viaţa,
Mi se păstrează ceva rest?
Dar nu ştiu cum să reînnod aţa...
Mai bine mor, nu mă risc... test!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simţi?
Şi de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aş putea privi?

Fără trup oare tot eu aş fi?
Aş avea aceleaşi amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopţile şi mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viaţa asta e doar un test?

Când firul vieţii brusc s-a rupt,
Luminile uşor sau întunecat
Şi toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

[...] Citeşte tot

poezie de Ciprian Ionuţ Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Încerc într-un târziu să aflu ce-i esenţă
din trecerea prin timp, galop de existenţă,
căci naştere şi moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...

... indus în lanţ, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simţuri, mesaj, celeritate,
neştiind c-a şti-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naştere-n apus!

Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
şi-n pus la cap fărâme, neantu-o aberaţie
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicaţie!...

... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertaţie
şi atunci; etern aş fi... sau ioc, de-mi fac total ablaţie?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tăciune şi-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă ţin c-o frază foarte lungă,
Şi-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele şi-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în aşteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Şi-ntreb orice cuvânt: Eşti viu?...

Şi-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un ţest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tăciune şi-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă ţin c-o frază foarte lungă,
Şi-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele şi-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în aşteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Şi-ntreb orice cuvânt: Eşti viu?...

Şi-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un ţest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Si de-o fi..... si-o fi să mor
Să imi puneţi in urcior
Numai vin de Drăgăşani
Si lapte-n pahare mari
Numai miere de albine,
Din stupina de la vie
Si lipie coaptă-n vatră
Sau din ţest o pâine caldă
Cu un pui pus in mujdei
Si-un buchet de brebenei

Mere ionatan mai multe
Din livada de la munte
Sânziene, albăstrele
Să imi fac cununi din ele
Chihlimbar pentru mărgele
Păpădii pentru inele
Cercei roşii din cireşe
Si un voal ce-i dat de zestre
Mâna mamei l-a cusut

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre "încotro Doamne"

Dumnezeu mi-a dat destulă răbdare ca să îndur viaţa asta
sau poate că răbdarea s-a născut şi a crescut în mine
liană căţărătoare căutând lumina

de când m-am născut am învăţat şi urmat câteva precepte
dar tot viaţa mi-a dovedit că lumea se schimbă
şi ar cam fi timpul ca şi preceptele mele să se schimbe

să nu minţi. să nu furi. să îţi iubeşti aproapele. erau odată
dar minciuna a devenit politică de stat iar hoţia e ca diploma de onoare
cât despre iubire, nici ea nu mai ştie cărui gen literar aparţine

am obosit Doamne. ştiu că viaţa e incredibilă ca un test grilă
dar Doamne, dacă tot joci şah cu mine
surprinde-mă cu mutarea finală şi dă-mi mat.

o nouă partidă, alte mutări... alte timpuri...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!