Toate rezultatele despre teatral, pagina 4
Sonet la apogeu
În ochii tăi căprui, vai!, se răsfrâng,
Cinci mii de stele, luminând astral,
Eu mă transform în înger canibal,
Șă-ți ronțăi sânul drept și sânul stâng.
Nu sunt nici inocent și nici nătâng,
Nu sunt duplicitar, iubito, nici teatral,
Avem în noi, stelar, un tandru ideal,
Tu să mă-nfrângi, eu trupul să ți-l frâng.
Iubirea nu se cântă, ci tainic se suportă...
Nici nu mai știm ce-i lumea și ce-i eul
Și, suportând, ostateci, a sângelui escortă,
Ne căutăm, în carne, eterici, Dumnezeul...
Ah!, sângele, vulcanic, ne fluieră-n aortă,
Înfrigurați și ludici, noi prindem apogeul!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență?
De ce ne-am învățat cu mâine
Simbolic, cum o nouă pâine;
Ca să trăim un neștiut
Făcut mult gând ș-un pic de lut?
Este-o amânare a datoriei
De-a face plinul farfuriei
Cu crez de multe idealuri...
Înecate în perpetuui valuri!
Cărăușie-n fapt de carne
În modele lumea să răstoarne;
Ne purtăm măștile de bal
În falsul lumii... Teatral.
Ne clădim singuri în compuși
Din alți nefericiți răpuși,
Exultând forme de estet
Pe-un fals de fizic-epitet.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... De-apoi
Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași
Ce fac că EUL îți persistă,
Dar nu participi tu... Îl lași.
De-abia atunci ești... spiritual,
Nepreocupat de existență,
Subiect, obiectiv, total
Sclipitor, tocmai prin absență.
Și nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire
În scris; "DECES" în carnețel...
Util la act de moștenire.
Noroc că totul e o roată,
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atotștiutorul
Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.
Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.
Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.
E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt Graal
Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraș cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.
Un gând frugal
Și anormal,
În mintea lui de animal,
Încolți, ca un vis astral:
Ar fi vital
Și genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.
El, cerebral,
Inițial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete bolnave
Ne zâmbesc pe față de înduioșează,
În noian de vorbe ne tot dau târcoale
Și teatral, cu tact, ne manipulează,
De părem a fi puncte cardinale.
Le deschidem ușa sufletelor noastre,
Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,
Cuibăriți ca șerpii fac prin noi dezastre
Răspândind otrava, provocând ruina.
Deghizați în flori chiar de-s mărăcini
Trag cu sete seva dragostei din noi,
O prefac în larve secerând tulpini
Și ne pierdem crezul... și ne lasă goi.
Etalând credința ca pe-o marfă-n piață,
Fac să-nduioșeze mii de muritori
Și la fel ca Iuda, ne vor vinde-n viață
Pe arginți murdari... triștii scamatori.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (21 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva de dragoste
De-un timp, se cere tot mai mult
și tot mai des de mult se cere
-în lipsa de orice apropiere-
din ce-am pierdut... Ocult tumult!
Suntem alături mașinal,
uitați de noi, doar "un aquis"
-câștig de fiecare zi-
mimând amor în teatral.
Aș vrea să ies, să nu port vină
de-aducere nefericire,
-căci mor, de tristă ai privire-
aș vrea iubiri să dau, rutină!
În lumea asta de interese
urlu să spun că nu e cost
s-ai dragostea nesecat rost,
Evele lumii s-ai mirese!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecție finală
De ce cu atâta ușurință spunem mor
-Tratând și drama-n superficial-
Ne păcălind; luând muribundul în ușor,
Crezând că-l vindecăm cu teatral?
De ce cu atâta ușurință ne urâm
-Uitând de suferința ce-o produce-
Când, fără suflet, amiciții omorâm
Și punem dragostei semnul de cruce?
De ce cu atâta ușurință ne mințim,
În loc de-un pur și simplu adevăr,
Esențial; o viață scurtă să ne ocrotim
Neîntinate inimi, în perpetuu-amor?
De ce cu atâta ușurință blestemăm
-Pe când perverși ne închinăm la sfinți-
Neștiind de crucea, singuri, ce-o purtăm,
Că-i pusă-n căpătâi, la dragi părinți?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!