stupoare

Stupoare

Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrenţuit,
De mult, de când doar ştiu, că încă nu eram...
De alţii, zişi de-ai mei, ce tot l-au ciopârţit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!

Şi-l vând şi-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alţii o fac, în ţara lor vecină,
Punând la loc, la toţi, aceeaşi bună-stare?!...

E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Şi tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toţi, pe străzi... nu-n internat!?!

Aveam şi Nistru odată şi leşi aveam vecini
Şi aur am avut... făcuse cloşca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduţi, la răsărit... oriunde şi oricui!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramele scrise de Gabriela Genţiana Groza ma fac sa plang

Ţi-am citit epigramele toate:
Rimă, ritm... exactitate
Şi-am constatat cu stupoare
C-ai uitat să pui doar... sare.

epigramă de Mihai Udrea (31 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Udrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rectificare

... fir
dus,
mir
sus,
cast
mort,
fast...
tort
şarmant,
regret,
amant
secret
aflat;
stupoare,
mascat
eroare...
golan!...
dat
ban...
înşelat;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel puţin toate spiritele cu aparenţă absurdă ar trebui să pară comice şi să aibă un efect corespunzător. De fapt, astfel de spirite au adesea un cu totul altfel de efect asupra ascultătorului, producând stupoare şi tendinţa de a-l respinge. Deci, se pune întrebarea dacă nonsensul cuvântului de spirit este comic sau doar un ultim nonsens banal.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Schimbările se reproduc
Cu de la sine iniţiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformaţii umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutaţii genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.

poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihii...

Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Şi, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Şi nespuse...

Se reducea şi la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Şi cu ape. Şi cu aer.

Şi se năşteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfeniţite,
cu mâni întinse. Şi cu pluta duse...

Dar a trecut şi asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-laşitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Şi eu-ul nu mai doare...

poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Şi taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.

Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...

Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,

Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrăţişare
Cu dor şi-arome speciale-n nări...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Dispariţiile sunt posibile în ştiinţă. Maladiile pot dispărea subit, iar atunci când realizăm intervenţia propriu zisă constatăm cu stupoare că pacientul este perfect sănătos. O asemenea situaţie este inexplicabilă şi extrem de rară, dar se întâmplă. Noi o numim fals diagnostic. Viaţa este plină de astfel de întâmplări neobişnuite. Dar oare regretăm atunci când o afecţiune de care nu ştiam dispare?

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăbovesc

zăbovesc atemporal printre rosturile zilei
delimitată de toate miresmele.
cu mine e arderea fără flacără
în urma căreia nu mai creşte nimic.

dorm între două emisfere
foarte departe şi tot mai subţire de lume, de tine,
într-un exil aglomerat de oameni.

vertijuri de roz dispar,
viziuni tocite din detalii închipuiesc ploi calde pe umeri,
fisuri în ziduri şi-n aşternut stupoare,
petale de mâini şi picioare sfidând incertitudinea mea că exist.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politic eşafod

ţara răbufneşte se-ndreaptă spre haos
zei înnebuniţi se bat pentru putere
la sărăcia sumbră sunt malefic adaos
au lăsat în urmă lacrimi şi durere.

cad capetele sub un politic eşafod
bântuie prin guvern marea stupoare
în zbor de pasăre să mă innod
aş vrea, ca să zbor către soare.

zorii prosperităţii se nasc în occident
unde zeităţile sunt mult mai umane
aici la tot pasul un suflet ardent
e îngenunchiat cu ochii la icoane.

e o degringoladă fără precedent
în amintiri de vot mai tremură slogane.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!