stol

* * *

Învârtejite frunze se destramă
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea

Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, le-a ridicat.

În suflet şi pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foşnitoare,
Se stinge-un zvon de zurgălăi vioi.

Aşa de treaz, eu încă niciodată
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Serghei Esenin (1918), traducere de George Lesnea
Adăugat de Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece noi

Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerşeşte
şi vântul suspină.

Mi-e sete de-arome şi râsete,
sete de cântece noi
fără lună şi crini
şi iubirile moarte.

Un cântec al zilei de mâine, să mişte
viitorului liniştitele iazuri.
Şi de speranţă să umple
mâlul şi undele lor.

Un cânt luminos şi-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeţi şi mâhniri,
neatins de iluzii.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Barbarei

Ştefane, Ştefane, trezeşte-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide uşa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?

Ascultă, paşi pe trepte – nu, acum chiar pe holul din faţă,
Se deschide uşa camerei, parcă se vede-o mogâldeaţă...
Trezeşte-te, Ştefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...

Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt şi drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ţi-e mâna-atât de rece?

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire

un stol mare de păsări s-a oprit asupra mea
fiecare pasăre îmi ciuguleşte lutul
deschizând o fereastră
crucile din cimitir s-au ridicat la înălţimea crucii lui Iisus
cerul pictează caii cu albastru
copitele răstignesc pământul pe-o cărare nouă
din muşchi îmi ies coroane de fluturi
şira spinării a devenit un copac din al cărui lemn
s-au construit biserici într-o viaţă anterioară
plutesc pe sânge icoane spre răsărit
în mâinile întinse ţin lanţul unui lacăt
o noptieră stă în faţa mării
îi deschid sertarul şi iau cheia ruginită a timpulul
cheia se topeşte pe pieptul meu
ies afară în stropii de ploaie
în apa căzând aud glasul naşterii

poezie de Radu Chiorean (5 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
şi cu roadă şi cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieţii noastre.

Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce ştii ce-a dat Isus,
ce-i trimiţi acolo sus?

Peste lume, peste sate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liră-mi geme şi suspin-un cânt

În liră-mi geme şi suspin-un cânt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.
Prin minte-un stol de negre gânduri trec:
Spre casa cea din patru scânduri plec,
Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sân,
Scăpare caut în zădar de chin...
Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde ­ vin!

Când te doresc eu cânt încet-încet:
Plec capul la pământ încet-încet
Şi glasul meu răsună tânguios
Ca tristul glas de vânt încet-încet.
Şi orice vis, orice dorinţ-a mea
Eu singur le-am înfrânt încet-încet.
Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlânt încet-încet
Şi simt veninul pătrunzând adânc...
Cu sângele-l frământ încet-încet
Şi nu-mi rămâne decât să pornesc

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri efemere

Imagini adânci de săgeţi
Dublate subtil sau diforme
Trase în foi de cei exegeţi
Seduse şi prinse în forme

Treceri prin locuri cu miză
Înălţări în stol de plăceri
Prestate în jocuri cu miză
Compuse din drag şi dureri

Severe ispite din poluri
Dau buzna cu arme de soi
Străfulgeră în vid şi în goluri
Izbesc cu sentinţe în noi

Iubirea renaşte ardentă
Ca visul de soi din cenuşă
Apare în praguri stridentă
Ne bate şi strigă la uşă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Viaţa mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie şi de fericire,
Dar a sădit în mine şi ramuri de furie şi de ură.
Uni spun că este bine să trăieşti în nemurire.
Eu ştiu însă că viaţa, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă şi sufletul moare,
Ei nu pot să înţeleagă că nu există nemurire.
Atunci când şi ramurile de furie şi de ură se ofilesc de soare,
Şi noi vom realiza că viaţa este şi-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie şi de fericire îşi pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie şi de ură nu mai cresc,
Atunci vom înţelege că viaţa ni se pierde,
Şi că trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deşi laurii sunt ramuri şi ramurile pot fi lauri,
Bucuria şi fericirea, cu furia şi ura nu se înfrăţes.
Chiar dacă împreună se înalţă ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl şi raiul său ceresc.

poezie de Dumitru Delcă (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos îl ascultă şi lăsă arcul în jos. Apropiindu-se lupul şi întrebându-l unde merge şi ce caută prin astfel de păduri nestrăbătute de picior de om, Făt-Frumos îi spuse toată întâmplarea cu merele din grădina tatălui său, şi că acum merge să caute pe hoţ. Lupul îi spuse că hoţul era împăratul păsărilor. Că el când venea a fura merele, aduna pasările cele mai agere la zbor şi cu ele în stol venea de le culegea. Că acea pasăre se află la împărăţia de la marginea acestei păduri. Îi mai spuse că toată megieşia se vaietă de furturile ce face ea poamelor de prin grădini, şi le arătă drumul cel mai apropiat şi mai lesnicios. Apoi îi aduse un merişor frumos la vedere. Făt-Frumos priimi merişorul şi-l băgă în sân, apoi, luându-şi rămas bun, porni cu credinciosul său şi, străbătând desişurile pădurei, ajunse la cetatea în care se afla acea pasăre. Cercetă prin cetate şi se spuse că împăratul locului aceluia o ţine într-o colivie de aur în grădina sa.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!