Poezii despre spulberat, pagina 4
Desen inerțial
Ești poezie,
azi ți-am descoperit curbura sculpturală,
existențial
mă atrăgeai c-un magnetism insinuant
fixat într-un erotism simbolic.
Te-am sorbit în gândul răvășit
dizolvat cu violetele de Parma,
spulberat în deznădejdea
dorințelor noastre.
Ametistul ochilor tăi
încrucișat cu realitățile lubrice
năvălea,
n-am recunoscut umbra violată
cum hohotea încâlcit,
în amalgamul atracțiilor nestăpânite.
Încurcați, tipărim continuu,
niciodată nu vom avea aceeași polaritate.
Acoperiți din tine iubito,
ne prăbușim.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Ce val te-a ancorat, din ce hotare,
Pe țărmul meu de suflet pustiit -?
Mi-o fi zărit tristețea-n depărtare,
Ori m-a ales fără să fi gândit?...
Ce vânt tomnatic s-a-ndurat de mine
De-a pus dorința mea la tine-n prag
Și-a spulberat cumplitele suspine? -
Lor visul meu le era tare drag...
Și cine-a poruncit să-mi fii minune,
Care-ncolțește-n fiecare zi
Când o udăm cu râsete nebune
Și cu dorința noastră de-a iubi?
Ce primăvară a-nflorit în noi!
Ce vară ne e sângele fierbinte...
Tu îmi ești astăzi norocos trifoi,
Iar eu îți fac din dragoste veșminte.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin
Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topește,
și-n părul său o stea se adâncește
Ca o vioară lină și hidoasă.
Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiți n-au mai rămas
Iar zulfufii nopții au făcut popas
Într-o grădină vânătă și arsă.
Și-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Și tu, roșcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
În asfințit
Când îți vei aduce aminte de mine
voi fi doar câmp în asfințit,
mistuit de radiațiile unei iubiri
ce a declanșat tumori multiple.
Toamnele aspre ce mi-au trecut prin suflet
însoțite de vânturi și ploi
mi-au spulberat
așteptările.
Au șters și ultimile rămașite de dor;
erau învelite în ceara durerii și miruite
cu lacrimi.
Din când în când lăsam să intre
primavara;
S-au ivit ghioceii dar nu au mai avut niciodata putere
să înflorească;
au murit cum mor unii copii în fașă,
de dorul mamei ce a murit
la naștere.
poezie de Angelina Nădejde (10 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărița
În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,
Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.
Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A țării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -
Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.
Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;
Din șea îl prăbușiră hangerele haine -
De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii
Și eu îmi rog sfârșitul, dar moartea nu mai vine.
poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocori ce zboară și se pierd în ceață
lungi stoluri de speranțe se-îndreaptă către soare
purtând lumini pe aripi și noapte pe picioare
priviri săgetătoare și așteptări prelungi
în iarna seculara ne cernem cerniți fulgi
zăpada de azi o acoperă pe cea de ieri
rana de azi o adâncește pe cea de ieri
lacrima de azi o spală pe cea de ieri
și viața mea de azi o uită pe cea de ieri
ascunde-te-n brazdă
fii bobul sădit în durerea de azi
ce va crește la căldura bucuriei de mâine
și lasă ceața să se risipească purtată de vânt
chiar dacă au fost, visele s-au spulberat ca ultima zăpadă a mieilor...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile primăverii
Mi-au înflorit magnolii în suflet,
negrul gândurilor pierzându-se
în depărtări și s-a spulberat
precum colbul depus pe-o ladă de zestre.
Bobocii colorați în mov și alb
stau să-și impună existența
în natura vieții,
razele de soare mângâindu-le
cămașa ce așteaptă să se destrame
în petale pline cu iubire.
Magnolia este magnifică,
dar parfumul e ca un diamant strălucitor
cu cele mai multe carate,
ce dă o intimitate iubiților profunzi.
Frumusețe, culoare, iubire sălbatică,
captivantă, când o privești parcă....
ai avea niște gânduri ascunse;
[...] Citește tot
poezie de Elena Mândru din Aproape de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acul intră
sadic în brațul tânăr
viguros până la întâlnirea
cu virusul cel rău
care ne-a spulberat vacanța
la miami
dubai era ultima fiță
trece asistenta pe scaunul
pacientului care așteaptă arn-ul
modificat pentru eficiență
asistenta vaccinează asistenta
mihaela e dragostea noastră
o să reziste la vânt
la ploaie sau la soare
și rezistă de probă la proba vaccinului
intră acul silențios în brațul
delicat de femeie topită
în echipamentul de protecție
lasă acolo o urmă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul Tău
Port o raniță în spate
Plină Doamne de păcate
Drumul lung, povara grea
Nu m-ajută nimenea
Biruește Doamne Sfinte
Cu iubirea de Părinte
Rătăcirea mea din urmă
Ca să nu mă pierd de tumă!
Am gonit după plăcere
După ranguri și avere
Și-am adaos suferință
Tuturor fără căință;
Lasă-mă s-ajung la Cruce
Că altminteri unde duce
Drumul care tot coboară?
Doar în iad. Și Înfioară!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!