speria

Există momente în care strigătul nostru interior ar putea speria toate fiarele pădurii. Şi altele, în care un simplu cuvânt cald ar putea îmblânzi toate fiarele din noi...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă încântă la tine? În pofida bulimiei erotice, care uneori mă speria, cum te sperie orice depăşeşte marginile fireşti ale fiziologicului, rămâneai curată. Deşi te studiam cu lupa, nu descopeream nici cel mai mic semn de vulgaritate, în toate gesturile găseam gingăşie, candoare, nevinovată impudoare şi, mai ales, inspiraţie.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

mă ascund
în norul
de roşu-apus
întind o mână
spre pământ
răsărit să ating
prin ghepardul
ce-ascute
gheara-n dimineţi
tăcute
eu sunt
nu te speria
te aştept
în roua copacului
uriaş de sequoia
în vârful frunzei
tăcute
ce cade
în întunericul
junglei

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraziţi

Nu cred că Dumnezeu ar avea vreo formă.
E viaţă absolută, cum şi absolută normă.
Nu are ochi: Dumnezeu vede cu stelele.
Nu are mâini: atinge cu valurile mării.
Nu are limbă: vorbeşte cu scânteile.

Îţi spun, dar nu te speria de vorbele-mi directe,
Dumnezeu are paraziţi, e vorba de oameni şi de-obiecte.

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu poţi rămâne fermecat în faţa spectacolului de pe creste, dacă chiui sălbatic pentru a speria caprele negre ce păşteau liniştite, dacă pietrele te îndeamnă să le prăvăleşti în hăul prăpăstiilor, dacă gândul îţi e să ajungi mai repede la cabană, la băutură, atunci aruncă această carte şi ceartă-mă că te-am făcut să-ţi pierzi vremea în zadar.

citat din Emilian Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar un pas

Daţi-mi putere să-mi mişc genunchii,
pentru a putea semna condica pasului!

Mai încet! Vorbiţi prea tare.
Dezmorţiţi,
se pot speria de singularul mersului.

Daţi-mi putere
să-mi prind paşii din urmă,
trecându-i înainte de prăbuşire!

În dansul acesta
biruitoare e aşteptarea.
Eu,
rezervă pentru un alt tangou.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul: Eu nu-mi doresc lanţuri.
Secretara: Eşti nebun, tinere? Orice sclav care se respectă se legitimează cu un lanţ, fie el oricât de scurt. Trebuie să ai măcar un belciug, măcar o verigă. Vrei să creadă lumea că eşti un neisprăvit de om liber?
Funcţionarul: Nu te speria de lanţ, măi băiete. Mie lanţul îmi asigură stabilitatea postului. Eu nu pot să ajung şomer, pentru că sunt legat mereu de locul de muncă.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii înţelept

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

În urma turmelor de miei
Şi clinchetul de clopoţei
Păşesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare

Zăpada mieilor în fugă
Mi-a aşsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Şi o dantelă croşetăm!

Prin ea se vede fir de iarbă
Şi flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.

Şi ne topim în depărtare
Şi eu şi spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... şi luna lui april.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă-n albastru

încerc să-mi vindec sufletul pârjolit
îi las amprentele să se şteargă
de pe filele scrise cu patimă
până tăcerea se va întrupa-n cuvinte
şi devine risipă-n albastru

nopţile devin franjuri în vânt
culorile toamnei îmi absorb privirea
doar cântecul păsărilor răsună
nu le speria
ele păstrează melancolia frumos

gândeşte
lasă porţile memoriei deschise
şi prinde la stâlpi
florile cunoaşterii
din inima rănită de iubire

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!