Poezii despre sfarsit de toamna, pagina 4
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre glezne
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna se apropie de sfârșit,
Aici s-ar zice că nici n-a sosit,
Totu-i la fel, mereu, mereu...
De n-ai fi tu, n-aș fi nici eu!
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
[...] Citește tot
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre păr sau poezii despre plâns
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre copaci, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere sau poezii despre suflet
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vară, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Toamna
Vine toamna pe câmpii,
Cu arșițe, uscăciuni,
Cu trudite veselii
Și umile plecăciuni.
Coboară toamna din munți,
Cu răcoare și nopți lungi,
Cu pomeni de voie, nunți
Și cu scobitul în pungi.
Intră toamna în cămări
Din grădini și podgorii
Cu ardei, castraveciori
Și cu iz de mustării.
Fani grămadă-n camioane
Lăsând culesul, aratul,
Dau buzna pe stadioane,
C-a-nceput... CAMPIONATUL.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sport, poezii despre nuntă, poezii despre munți, poezii despre castraveți, poezii despre camioane sau poezii despre arat
Conspirație de toamnă
Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de ițe fine
ondulate-n vânt par niște drumuri line
lucrare magică în nopți cu lună plină
sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi și buze
sunt peste tot și nu-mi face plăcere
încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la țară
pentru niște victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârșit de vară
îmi șterg cu mâneca fața bizară
și mai scuip o dată până s-aprind o țigară
îmi scot din ochii albaștrii și mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre sat, poezii despre relativitate sau poezii despre recoltă
Toamnă
Folosiți-ne scheletele, răspândite absurd pe toată suprafața pământului
Scrieți pe nisipul plajelor: tinerețe.
Apoi cărați pe tatăl vostru cel senil în spate
Zile fără sfârșit
Direcție pierdută
Spaime animalice constituie materia primă-a poeziilor noastre
Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne
Un neîntrerupt dezacord
Ascundeți-ne scheletele întinse absurd pe toată suprafața pămăntului
Vine toamna.
Nici o umbră de compasiune sau de duioșie: toamna-i deja aici.
poezie de Hai Zi (1987), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre tinerețe, poezii despre spaimă, poezii despre poezie sau poezii despre plajă
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre umor, poezii despre nuditate, poezii despre frunze, poezii despre fructe sau poezii despre dimineață
Afară-i toamnă ...
Afară-i toamnă, cotropind coclauri,
Se-aud din cuiburi mierle, vrăbii, grauri.
Frunzele își foșnesc trena pe-alee,
Cu vii culori, ca-n mii de curcubee.
Afară-i toamnă, timp de nostalgie,
Când amintirea verii se mlădie
Și-și pierde urma către orizonturi,
Călătorind spre-ndepărtate porturi.
Afară-i toamnă, de frunzișuri moarte.
E timp destul să răsfoiești o carte.
Șuvițele tale roșcat-aurii,
Împrăștie-arome de toamnă, nurlii.
Afară-i toamnă, rumenă și coaptă.
Vântul își drege glasul, ca în șoaptă.
Ecoul lui ne cântă la ureche,
Romanța toamnei fără de pereche.
Afară-i toamnă pentru ei și noi;
În suflete e primăvară-n doi.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre urechi, poezii despre porturi sau poezii despre muzică