scufunda

Patimile lui Iisus

Hulit din case şi din veacuri
cu mâna dreaptă-şi sprijinea
un trup şi două dintre vreascuri
în care-abia se mai ţinea

Cu fluviul roş urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă şi se duce
rugină-n josul cerului

Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit şi iarăşi plânge
din trupul Său şi Dunărea

Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece şi-o coroană

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumi pierdute

Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
şi nu se vede nici un pescăruş.
Lumea se scufundă:
Aşteaptă şi te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuţinează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginaţia l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni şi să-l tortureze.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea editorilor

În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioţi
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca şi ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecţii de istorie şi de geografie.
Mai târziu, devenind adulţi
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuşi, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
şi, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.

poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru

am alunecat pe o coajă de banană
şi cu fundul înfipt în noroiul cleios
răvăşit şi lipsit de putere
priveam orgoliul
cum se scufundă în mine

în urmă câţiva copii
mototoleau sub limbă expresia
aceea cu fu... pe măta

faţa îmi ardea ca o torţă
fiind sclavul neputinţei mele
am tăcut...

lumea îmi părea o biserică fără altar

nu ştiu de ce dar am avut senzaţia
că toate cuvintele au fost spuse...

de atunci învăţ să reţin

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Art deco

Jurnaliştii ne scufundă într-a patra putere în stat
Şi ne scot de acolo gata botezaţi, ne dau o palmă la fund
ne îmbălsămează

Îmbrăcămintea cea nouă nu ne vine, căutăm nemulţumiţi
satisfacţia în muzica gărilor dezafectate
A centrului vechi, a centrului nou şi a toate cele câte mai sunt
Împodobim gardurile cu boturile câinilor comunitari
Cu maşinile uzate, în industria postmodernă, albastrul nu ne mai ţine de cald
Poeţii cad sub masă pradă delirului
Pe acest pământ
Nu mai bate nici o boare de vânt.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul zbor

Când simţi că se scufundă cerul
şi cazi spre un ceva ce nici nu ştii
de a mai fost sau dacă poate fi,
pe inimă stăpân e gerul.

Iar dacă sufletul se zbate
în frigul care te încearcă-atunci,
ajută-l să dea inimii porunci,
căci, să o încălzească, poate.

De reuşeşti, transformi căderea
din dezolarea tristului décor
în altceva: nu simţi durerea

căderii-ntr-un sfârşit necruţător,
ci doar extazul şi plăcerea
plutirii-n visul ultimului zbor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Rămâne iubito cum am stabilit,
De fapt... şi de drept cu ce drept
Să ne lăsăm visurile ascunse in piept
Să ne propunem ce va fi trăit..
Nisipul acum e aici şi acuş dispare
Se duce mereu in secunde dune
Ne înalţă şi scufundă in văgăune.
Vino aici să ne iubim fără orare
Calendare şi orologii efemere,
Ia-ţi geanta un ruj si un parfum
Nebuni să pornim la drum
Acum aici, acuş acolo...
Să ne iubim incognito

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Priveşti de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri şi sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.

Cu umerii încarcaţi de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Aşteptând o altă naştere, o altă primavară...
Aripile iţi vibrează de dor
Şi treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viaţă.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar scufundă-te în oceanul Fiinţării

Doar scufundă-te în oceanul Fiinţării.
Stai cu asta.

Foloseşte inteligent această viaţă.
Fii pe deplin Sinele tău.
Atunci iubirea ta poate îmbrăţişa lumea întreagă,
şi nu doar familia ta şi prietenii.
Nu vei mai alege şi selecta,
şi nu vei mai judeca.

Adevărul este deja înlăuntrul tău.
Personalitatea nu e decât o mască.
Doar Sinele este real.

Fie ca seminţele purei înţelegeri
să înflorească total înlăuntrul Fiinţei tale.
Aşa să fie.

poezie de Mooji din Mai Vast Decât Cerul, Mai Mare Decât Spaţiul
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarul firii mele

Vei sta închisă într-un semn al meu –
pe când lumina însăşi, ostenită,
mă va striga, tânjind, ca o iubită
nemaiputând fugi din curcubeu;
vei sta alături de cuvinte sparte,
gândindu-mă învins şi-ndurerat
(oh! germinândă sete de păcat
pe care şoldu-ţi s-a decis s-o poarte);
vei urmări fantastica secundă
purtata de corăbii pe ocean,
sau orologiul vechi, subpământean,
ce creşte munţii mari până-i scufundă...
Vei urmări cântarul firii mele –
dar eu, pe talgere, voi fi chiar ele!

poezie de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!