Poezii despre schimba, pagina 4
Alt chip
Vremea-nalță și râdică,
Vremea face, vremea strică,
Vremea suie și coboară,
Vremea surpă și doboară,
Vremea schimbă și preface,
Și războaiele și pace,
Vremea toate răzvrătește,
Schimbă și schimonosește,
Vremea pe vericine-nvață,
Vremea dascăl și povață,
Vremea din liniște bună,
Face vânturi și furtună,
Vremea iar după furtună,
Face și liniște bună,
Vremea bucură,-ntristează,
Suie-n tron și destronează,
Vremea-nalță, vremea crește,
Vremea iarăși micșorește,
Toate sunt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.
poezie clasică de Barbu Paris Mumuleanu (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugă-i la trecut
E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul
Chiar dacă pare că-i prostește viața.
N-ai ce să faci, poți doar păstra distanța.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.
Îi știi de-o viață? Mă apucă greața.
Nu înțelegi nimic altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot își arată fața.
Nu te mira că nu rămân aceiași,
Căci în esență, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii pași,
În drum spre sinele neprevăzut.
E vina lor că sunt sinucigași...
Nu ezita, conjugă-i la trecut.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul cazinoului
Văd bila cum se-nvârte, se învarte roata
Ochi atenți si hulpavi, urmăresc mișcarea,
Doar de-un fir de ață le atarnă soarta,
Pe ai lor supti obraji, stăpână e paloarea.
Urmează înc-un joc, tresare iarăși gloata,
Fețele crispate, ce-și schimbă culoarea,
Văd bila cum se-nvarte, se învarte roata
Ochi atenți și hulpavi, urmăresc mișcarea.
Poate de-astă dată le deschide poarta,
După atata chin, si le schimbă starea
Mărinimos hazardul, redefininind harta,
Le redă într-o clipă, calmul, alinarea,
Când bila se-nvârte, și se învarte roata.
rondel de Alex Dospian (ianuarie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Haiku
tren tras de nepot -
acarul pensionat
schimbă macazul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasilica Dăncilă "Broșata", agramata pe care ne-a impus-o premier pușcăriașul Liviu Dragnea, când era mahăr la PSD (pamflet)
Vasilca noastră agramată,
De broșe este obsedată:
În orice haine se gătește,
Desigur, broșa nu lipsește.
Pe agramata lelișoară,
N-o vezi cu-o broșă-a doua oară;
De schimbă rochii cinci pe zi,
Cinci broșe schimbă, orice-ar fi.
O jurnalistă afirma,
Că poartă și la pijama,
Și la de noapte cămășoaie,
Și când e în costum de baie,
La Marea Neagră, evident,
Sau la vrun ghiol, la tratament.
Iar eu n-am nicio îndoială,
Că poartă și la pielea goală...
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (10 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre Viorica Dăncilă sau poezii despre Liviu Dragnea
Alegeri
Un anunț cu vechi principiu
Ne anunță cu ardoare
Că la noi în municipiu
Se produce... o schimbare...
Vin alegeri, care schimbă
Pe cei care au "stat" la cârmă,
Cu alții mai tari în limbă
Și mai "oțeliți"... în sârmă...
Ei sunt băieții cu "minte"
Ce-au prostit biata mulțime,
Cu câțiva ani mai înainte...
Și-au "tocat" în adâncime...
Alții vor un nou mandat,
Pentru "merite" plătite
De noi toți, ca deputat...
Dar se știe... doar promite...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia a trecut singură
Dacă voi mai vâsli pe fluviu
se răzbună apele
cu bancuri de pești argintii,
voi înnebuni de bucurie
și nu voi prinde niciunul.
În brațele pline cu bulgări de lună,
pe țărm, mă așteaptă femeia.
Noaptea mă urmărește cu umbre,
supărată, îmi așază fluturi pe creștet
și pleacă mai departe-n întuneric.
Ninge cu flori în pădurile de castan,
nu se vede nicio cărare
pe care să vină femeia zâmbind.
Steaua ei fuge luminoasă spre apus,
magii își odihnesc caii,
ferestrele aprinse și ieslea sunt departe.
Totul se schimbă pe altceva;
pe hrană, pe smirnă, pe aur,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa când anii se schimbă
Timpul meu, al tău și-al lui
vezi cum se rostogolește?
Veșnicia lerului
perpetuum se primenește.
E bătrân dar veșnic tânăr,
culege tot din galaxii,
esență-i de adevăr
și note din armonii.
C-o mână dă, cu alta ia,
mereu ne ține în spirală
căci univesu-i catedrală
în cane noi suntem făclii
și stelele ne sunt rozarii.
Doar o clipă ne-a fost dată
să-l vedem în nuda haină
cu fir de aur brodată
deși cufundat în taină.
E clipa când anii se schimbă
lăsând tot ce-i vechi în neant,
e aripa de columbă,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă de vis
Toamna e mult apreciată-n scris,
zâmbești și te simți ca într-un vis,
la fel și culorile ei precum ți-a promis
te pot face să fii convins.
O fată își schimbă rochiile din seară în zi,
la fel și toamna își schimbă culorile precum vezi,
dar peisajul este pentru a te liniști
și indiferent de vreme, va fi sau nu va fi.
Când toamna e prezentă, orele petrec,
și foșnetul frunzelor uscate, am să le încerc,
să fac să răsune codrul-n liniștea mută
și inima să-mi bată ca după o luptă.
Vreau toamnei să-i ofer ceva, dar n-am nimic în schimb,
cu tine sub clar de lună aș vrea doar să mă plimb,
sunt sigură că doresc ceva ce nu pot avea
și sper încă la o-mbrățișare caldă din inima ta.
poezie de Eugenia Calancea (2 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!