Poezii despre revista de front, pagina 4
Roua de pe flori
ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoție
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit și roua știe povestea
un
timp stai și asculți dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnișoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soț amant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul
Am găsit scrisoarea într-o cutie de carton,
Istorie comună. Am citit cuvintele.
Cerneala era cafenie și estompată, hârtia uscată
După trecerea-atâtor ani.
Era scrisoarea unui soldat, de pe front
Își exprima iubirea și dezamăgirea
De a nu fi primit permisie. E anulată deja, scria el.
Norocul meu e pe fundul mării.
Afară soarele era fierbinte, iar lumea se-arăta luminoasă;
Am auzit muzică la radio, cineva a râs.
Nu cânt, nu râd, nici nu sunt îndrăgostit de soare,
Iar în tăcerea camerei mă gândesc la el,
La tatăl meu ucis și la alți oameni
Care și-au găsit norocul pe un fund de mare.
poezie de Clifford Dyment, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să simți
Să simți, iubito-n piept cum îmi tresare
Iubirea cea ajunsă mastodont...
De-ar bate-n ea ghiulele ca pe front
Nu m-aș cutremura atât de tare.
Nu vreau să înțelegi cumva că poate
Vreo stâncă se prăvale rostogol
În ritm de agonie si bemol
De crezi că-i ora fixă pentru moarte.
E dorul, e iubirea ce mă are
Când tu nu-ți mai faci vreme să mă iei,
Să fiu iar veșnic unicei femei
Ce mi-e așezământ de sărutare.
Iubita mea, mai las-ai tăi părinți
Să-și depene-amintiri de-un veac și-o lună
Și lor le-ai fi și mie zână bună
Și-atâta de senin un cer de sfinți!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul existenței
știu că existența nu-i floare la ureche
ea implică freamăt cu trudă și sudoare
trece prin suferință cu speranță străveche
să cucerească cerul... infinită splendoare.
sufletul se luptă ca un ostaș pe front
să cucerească steaua- triumf strălucitor
cu nici o încordare nu crează afront
oamenilor din jur din veac năucitor.
sunt ca un satelit captez gânduri lucide
din lumea virtuală ce pare nesfârșită
poeți și filozofi cu principii solide
îmi împrumută zilnic o stare fericită.
lumina-i pretutindeni cu reflexii candide
se așează pe creștet- coroană împletită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A făcut
o întrecere în revistă cu nasul
pe sus prin mestecenii plasați
strategic în jurul diviziei
strânse în șiruri frânte pe imensul
platou cu asfalt risipit pe jos
era o întrecere a trupelor trecute
pe un catalog mare aflat în mâinile
cu degete grele care mângâiau
fericite paginile umede cu scrisul
în totalitate dizolvat ca o dulce
armonie arătată de uniformele
negre trecute cu ochiul de general
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pași ușori mergeam...
Mergeam ușor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea așteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiață,
vrăbiuțe zgribulite îmi ieșeau în cale
și eu speriată puțin de a mea viață,
încercam să iau lecții muzicale.
Cerul albastru îți fură privirea,
mă uit și văd atunci norii pe cer,
în gând și în suflet revine închipuirea
și totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineții revine și gândurile toate,
dispar ca prin minune și tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
și timpul trece, iar drumul e-n sens opus.
poezie de Eugenia Calancea (16 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul limbii române
E minunată limba românească,
La fel o alta nici că mai există,
În spațiul mioritic ea rezistă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.
Cuvintele-nșirate în revistă,
În carte,- n presă, știu să oglindească,
Mai mult ca altă limbă pământească,
Frumosu-n forma cea mai realistă.
Avem și multe slove-mprumutate,
Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Putând să renunțăm oricând la ele, -
Având în limba noastră sinonime.
Noi le păstrăm așa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.
sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrații cu noi
Fotografii
cu dimineața aceea
ca o bucurie feciorelnică -
obrazul meu cald
lângă buzele tale.
Strada nu avea
nicio adresă.
O cunoșteam după
umbrele noastre,
sunetul clipei
sfințindu -le.
Ne apropiam tot mai mult
de zăpezi,
tu... trecându-ți în revistă
aparatul foto,
eu -intuindu-ți imaginea,
știam că se vor transforma
[...] Citește tot
poezie de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru fata morgana
...
Te-aștept pe strada fără case
Dintr-un oraș ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă și tristă
...
Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Și c-un parfum ce nu miroase
Te-aștept cu inima-n batistă
...
Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic
...
Ți-aș coborî și osanale
Dacă-aș urca mai jos un pic
Și cu speranțe ireale
Aș fi bogat... aș fi calic
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna!
Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.
Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.
Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!