reper

Din culisele versului

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă
cu multă magie, timpul e prosper
perseverenţa-n dragoste este utilă.

universul stelelor îmi este reper
mă menţine într-o graţie febrilă
gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă.

am pierdut speranţe dar nu disper
viitorul vine cu nobleţe în grilă
spiritual prezentul nu este pauper
lumini mă-mbrăţişează cu iertare şi milă.

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se naşte o idilă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt toate la un loc şi fiecare ...

Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineţilor cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineaţa
Sunt ramul încărcat de flori şi rod
Sunt seva din care se-nfruptă viaţa
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc şi fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deşert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

Dintr-un reflex primordial,
Purtaţi de energii rebele
Aicea, în spaţiu sideral
Ne raportăm ades la stele

Nu avem puncte de reper
Şi care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mişcare

Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai şi vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nţelepciune

În multe cazuri visători
În alte zile şterşi, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea Cuvântului

Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi şi mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăştiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceţii dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- şi Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viaţa şi moartea.
Te îmbrăţişez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Visam că te prindeam în mâini şi dispăreai, o boare,
să nu te văd, să nu te ştie vreo ninsoare,
să mă uimeşti, să îmi arăţi ce poţi dintr-o mişcare,
iau ca reper văzutul pentru mare.
Când în tăcere se cufundă timpul,
întorc pe faţă, dos, şi ploaia şi răgazul,
Nici nu mai ştiu cum clipoceşte iazul,
Ascult răspunsul verii, hotărârea, nimbul.
Am luat în palme ce s-a strâns în dar,
ce taine şi ce raze au umplut odaia,
şi, uite, m-am unit cu vântul, ploaia,
ud rădăcina clipelor cu viaţa la hotar.
Şi de-ai adus în cântec vechiul drum,
plimbări peste tărâmul neştiut de bal,
să mă ridici din ape ca pe un pocal,
voi fi băută-ncet, din azi în azi, de-acum...

poezie de Iulia Dragomir din Literatura de azi (7 septembrie 2022)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că din ceruri cu iubire plouă ...

Te-am căutat sufletul meu pereche,
O viaţă-ntreagă şi-ncă tot mai sper
Să ne-ntâlnim, urmând acel reper,
Ce va vărsa iubirea-n matca veche.

Şopotul ei să-mi cânte la ureche,
Un cald refren ce mi l-ai fredonat,
În ritmul său grăbit şi sincopat,
În visu-mi arzător, fără pereche.

Din două inimi doar un glas va spune,
Urcând pe puntea unui curcubeu:
Ne vom iubi cu-acelaşi dor mereu,
Până ce viaţa noastră va apune!...

Te-am regăsit în lacrima de rouă
Şi-azi, când te ţin la pieptul meu şi-ascult,
Al inimilor noastre drag tumult,
Ştiu că din ceruri cu iubire plouă.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana infinită

acceptă-mi mângâierea, renunţă la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o şansă şi vei simţi schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.

nu vreau să-ţi fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
priveşte înainte, speranţă mai există,
pot spune că idila abia a început.

promit, ne vom atinge şi vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer,
şi vom culege stele, să le simţim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.

şi sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea,
din şoapte şi săruturi mereu ea va-nflori,
şi-o să te mirui tandru şi-agale cu privirea,
scăldată-n curcubeie şi lacrimi albăstrii.

poezie de Ionuţ Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul stelelor

Am aflat că noaptea-i o nemărginire
Când privirea Lunii faţa-mi lumina
Şi-mi şoptea că cerul este-o amăgire
Plină de-ntuneric, fără nicio stea.

N-am crezut ce spune, căci vedeam pe cer,
Mii şi mii de stele cum, strălucitoare,
Îşi doreau să fie-al nopţilor reper
Prin luciri complice şi atrăgătoare.

M-a privit mirată, m-a privit intens,
M-a privit străină şi îndepărtată,
Mută în uimire, cu un gol imens...
A plecat. Lumina-i nu se mai arată.

Cerul este negru, noaptea fără vis,
Fără ea, pe boltă, nu e nicio stea:
Totul e-ntuneric, totul e abis
Făr-a ei lumină, fără Luna mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te miros în colţul meu de pâine...

Mă dor genunchii, mamă! Şi ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Şi nu găsesc intrarea în ecluze?

Mi-e dana-n aşteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naşte;
Şi cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun ţărm nu mă mai recunoaşte?

Stau pescăruşi pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste braţe,
Dar eu sunt prinsă între vânt şi ger
Cu prova sugrumată de paiaţe.

Se-anunţă ceaţă deasă şi furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii şi nu am nici vize,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de cer

Pe un colţ de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.

Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopţile ploioase ce în ferestre bat,
Îţi voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colţul meu de cer, unde te-am gravat.

Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colţul meu de cer,
Cuvinte se preling uşor şi se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.

Şi nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colţul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viaţa îmi oferă
Te iubesc pentru că eşti, semn de reper.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!