Poezii despre ratat, pagina 4
Nu uita...
Cine uită de unde a plecat
Este doar un ratat.
Parvenit se numește
Doar pentru bani trăiește.
Cu gândul la o leafă mare,
Te calcă și-n picioare.
În România, din păcate
Mulți sunt genul ăsta, frate.
Doar un rahat ești
Dacă nu-ți amintești
Pe unde tu ai stat
Până te-ai realizat.
Fudul și fără educație,
Dintr-o proastă nație.
Pe apropiați, să nu-i ignori
Cu scara urci și cobori.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (6 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mersul la izvorul iubirii
Freamătul iubirii ne leagănă în clipe de încredere,
Tu nu crezi pierderea esenței din valul curgerii
Sentimentelor pe căi necunoscute, ireversibile,
Tânjesc sub carapacea așteptării în Valea plângerii.
Nu mai sper, nu mai cred, în nimicul drumului ratat,
Întunericul aduce în prag molima sufletului ros
De apropoul că nu știi ce să spui adesea despre noi,
Visul iubirii este sculptat în putredul os de prisos.
Te cheamă o zână la masă, îți toarnă din ambră,
Oricum mai dulce vei fi la-ntâlniri ne-ntâlnite,
Freamătul iubirii o să-ți cuprindă inima albastră
Și-ai să mergi la izvorul iubirii cu mine-nainte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Am întâlnit și român fericit...
Pe stradă trece un român
stăpân
peste sacoșa lui,
sacoșă fluturând ca-n cui,
haihui,
în degetul arătător...
(rămân dator
pentru-omenire
cu următoarea lămurire,
mare scofală)
sacoșa flutura a goală...
vor spune unii că-s deplasat
ori dezaxat,
că-mi este gândul
doar la goliciune,
pervers, lipsit de rațiune...
Bine, accept, deși nedrept
să zicem că aș fi ratat,
avea-n sacoșă un cârnat,
ceva... rahat,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-adună anii
Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceața vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.
Adesea mă întreb: de ce-am ratat?
poate ajung să înțeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târziu c-un tren accelerat!
Eu am rămas privind de pe peron
un ultim gest cu mâna de pe buze,
sărutul tău trimis din ultimul vagon
purtând cu el regretele confuze.
Parcă îl simt și azi deasupra mea,
plutind prin cameră, în prag de seară...
Stau la fereastră si privesc afară,
pe cer dispare-n haos încă-o stea...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om intrând într-un poem
Un om intrând într-un poem
ca într-o fântână a tinereții fără bătrânețe și
a vieții fără de moarte, salută,
își lasă la intrare trecutul,
se uită în stânga și în dreapta
să zărească vreun cunoscut
-degeaba-
toți ceilalți au ratat intrarea,
îți caută un loc să-și așeze sufletul,
toate scaunele cu vedere spre veșnicie
sunt ocupate de cei mai grăbiți,
de odinioară,
toți pereții sunt acoperiți de sentimente
ca de opere avangardiste,
caută o ușă să plece înapoi,
dar ușa s-a închis deja în urma sa,
privește spre cer căutând
o geană de lumină
apoi se apucă să rescrie poemul...
poezie de Maria Postu (12 iunie 2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Arca lui Breban" de Maria Postu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Parcurs invers
De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Și mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Și atunci Pământul, din ce-ar fi?
Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... și-am, mâine, rost?
Și ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Și-l pot proba, cum nouă robă?!?
Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi așteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aș fi existat!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi risc, nici bucuria vieții...
Constați că viața-i, zi de zi, un risc:
Urcuș ratat, plonjeu fatal, trădare.
Dar nu există, fără valuri, mare
Și nici, în munți, fără cădere, pisc.
Nu i-ai simți tot farmecul, de care
Rămâi vrăjit ca-n ochi de vasilisc,
În vis când ești purtat sub uranisc
Și odalisce-ți pică la picioare.
Când prinde-un monstru-n beznă-a chirăi
Ori din străfund când cască o genune,
Cu cât mai tari sunt simțurile imune,
Cu-atât mai mare-i șansa de-a trăi.
De n-ar fi risc, nici bucuria vieții
N-ar străluci ca roua dimineții.
poezie de Nicolae Mătcaș din Orfan de chipul meu (2014)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi
E totul cu capu-n jos,
sau sunt eu intors pe dos?
Sunt eu cel ce, greșit ințelege,
sau restul lumi greșit vede?
interpretez eu totul fals
cand vad viața ca pe un vals?
poate-am ratat cateva idei de bază
sau poate mi-a scăpat vreo fază.
Sau poate voi sunteti defecți!
Infectați totul, căci sunteți infecți!
iar eu vreu să vă caut scuze
caut in voi muze
vreau să văd in voi ceva e nu există
vreau să cred nu voi ați facut viața tristă
ce pot eu să văd in voi?
voi care sunteți goi
[...] Citește tot
poezie de Liviu Cosmin Comarițan (7 iulie 2010)
Adăugat de Liviu Cosmin Comarițan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul șlem de caro în memoria lui Andrei Vârlan (Caroul)
andrei
n-am uitat cum deschideai cu-n caro tare
de infamele dame
așteptându-și defosarea
când ne urcam pe straturi de levate
ori de câte ori în done
etalarea
era-n atuuri rare
ne-am apucat de convenții
și recontre
de misfituri și intenții de manșe
cue-biduri
atacuri
impasuri în tranșe
râdeam de mâna ta cu nefle
de trefle
și de japoneza din bagdad
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Copilul sălbatic
Sunt copilul sălbatic urcând pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi, nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi aride,
Prin oceane de nisip, bătut de soare,
Și prea fericit, că ale lumii perfide
Idei ascunse nu pot să mă doboare.
Acest copil sălbatic, jungla privește,
Croindu-și drum cu zâmbetul pe buze,
Celesta noapte, cu calm mă liniștește,
În fața macetei, hatișu-și cere scuze.
Despre lumea voastră ce pot să spun?
O dezamăgire, un drum ratat, firește,
O masă de manevră, balon de săpun,
Copilul sălbatic încă o privește!
poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!