rana ras

Temniţa de sub rană

nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
ştiu
e ca un fum de ţigară
intră în haină şi sub piele
vrei să iubeşti
îţi ţii respiraţia
şi atingi
foamea începe să urle
îţi sfâşii sentimentele şi bei
bei
te îmbeţi de iubire

şi nimic...

te închizi în propria-ţi rană
şi taci...

miroase a carne de om

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăşoară-mă la pieptul tău

Înfăşoară-mă la pieptul tău, în iubirea nemăsurată,
Să simt în mângâiere dragostea înfierbântată,
Izvorând torenţial, în unde, din inima-ţi curată.

Să năruim ne-ncrederea, nesiguranţa-n noi,
Să fim esenţa fulgerărilor din potopul de ploi,
Să fim uniţi în pârgul trăirilor, ca-n poezii, în doi.

Să uităm că-n jurul nostru lumea e-o micime de neatins,
Rana inimii lui Romeo şi Julietei, de ani şi ani, s-a-nchis,
Mă las la pieptul tău, de rana lor, cu drag, să fiu cuprins!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuiocul

Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit,
Cu sfinţenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, eşti ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-nmiresmat în credinţă ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai sfântă dintre flori miruieşti a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul şi-a-mplinit,
Te-a prins în a ei cosiţă, viitor i-ai hărăzit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuiocul

Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit,
Cu sfinţenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, eşti ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai mândră dintre flori miruieşti a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul şi-a-împlinit,
Te-a prins în a ei cosiţă, viitor i-ai hărăzit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Domniţă din ţară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.

Trimite-ţi-aş veste să ştii
veninul cu ce bucurii

pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniţă din ţară bârsană.

Din visuri născute în zori
trimite-ţi-aş negrele flori.

Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.

Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră

să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Domniţă din ţară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.

Trimite-ţi-aş veste să ştii
veninul cu ce bucurii

pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniţă din ţară bârsană.

Din visuri născute în zori
trimite-ţi-aş negrele flori.

Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.

Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră

să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi lipseşte mama

Când îţi lipseşte mama
şi soarele se ascunde.
Se adânceşte rana
şi în suflet îţi pătrunde.

Când îţi lipseşte mama
florile-n grădină mor.
Rău le ofleşte mana,
ajungi să plângi de mila lor.

Când îţi lipseşte mama
cu tine plânge şi cerul.
Îţi doreşti chiar să treci vama,
să-i dezlegi şi lui misterul.

Din înalt te cheamă mama
în braţe vrea să te strângă.
Să îţi potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu diluându-l

am început să mă obişnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă şi mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aştept
întregirea ca şi cum m-aş naşte… nou
şi împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut aşa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic

respir şi am început
să mă obişnuiesc
în aerul acesta roşu
diluându-l lumina
lumina dintâi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger o să-mi coase rana

Îmi plâng zăpezile sub tălpi
şi inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu şi frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?

Zadarnic rup cu mâna
ţurţurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
şi-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.

Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolţi din nou
la prima liturghie a dimineţii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din rană

Am să scriu, poate-ntr-o zi
cum se poate muri puţin câte puţin
despre cum numai iubind te poţi ucide
caută-mă să stăm un minut la marginea orei
sfâşierea e pe dinăuntru
întotdeauna fierbinte..

eu am să pun urechea pe urma paşilor tăi
aşa mă auzi, aşa te văd...
în seara in care ne vom găsi
şi va fi minutul meu de dragoste
în care credeam că nu mai cred...
să nu te temi!
o lună nouă va trece neobservată-
de-aceea o să mă zăvorăsc o vreme
sau... mai multe vremi!
ca floarea din rană să nu se vadă...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!