Poezii despre pui de rata, pagina 4
Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar
pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socotește
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...
pe pământ,
frunzele au început
să înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineața e mai bogată
cu o secundă multicoloră...
poezie de Florin Constantin Verdeș din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucării și cărticele
Trenul, mingea, mașinuța
Și un leagăn, huța-huța
Fuga vin la băiețel
Să se joace doar cu el.
Dar pe masă așezate
Cărticele colorate,
Stau cuminți și îl învață
Despre gâscă, despre rață.
Uite-aici e un căluț
Care trage un căruț,
Iar acolo-i un purcel,
Mai încolo-i un cățel.
Dă o foaie mai departe,
Că e curios de carte,
Totul e interesant
Parc-ar fi un mic savant.
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce veste minunată!
O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaș, lângă acel oraș,
S-a născut Mesia.
Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, și să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toții se bucurau.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul
unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
se sting,
târziu să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
ce nu putea să le rumege
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rata, sau maxi-taxi
Merg iar cu spatele-nainte, stând visător, pe asfaltul gri,
Că-n fond nu merg, stau impasibil, deodată parcă stors de vlagă,
Să mă transporte-un neștiut pe-o rută a lui; fără s-o știi,
Cu alți, mulți alții, se lăsând duși tot la fel, cu mintea bleagă...
E amețitor, cu gust de rău, traseul cu frânări adese,
Lăsând senzații de impotență; supus pentr-un fugar destin,
Fără garant de exces de zel și inevitabile accese
De-un pilotaj de-un raid parcurs, periplu ce îngerii îl dețin!
Conduși în voia soartei îs chipuri în nesimțiri aievi, diverse
În dialoguri fără șir, nimic spunând, sau doar tăcute...
Mă îngândurând la rândul meu, în leagăn pe fațade șterse
De-o lene goală... doar priviri pe geamuri, de arbori întrerupte.
Se schimbă unii cu alți-n ciclu, tresărind pentr-o revedere
Și-apoi revin tot la amorf, topind în masa legănată
Pe-un zgomot peste decibelic, în nor grunjos; preț de putere
Ce dă din spatele din față, să împingă sute, caii... Rată!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ostropelul
E un fel de mâncărică
Ce-i făcută cu cărnică,
De găină, cocoșel,
Altă pasăre, sau miel,
Ba chiar și de iepuroi,
Cu un sos și usturoi.
Aș da șapte cetățui
Pe un ostropel de pui.
Pentr-un ostropel de miel,
Eu aș da chiar un castel;
Pentru unul de fazan,
Slugă m-aș băga un an.
Pentr-un ostropel de rață,
Mi-aș da două luni din viață.
Aș da tot din portofel,
Să mănânc un ostropel.
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (31 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un guturai
Iar pentru patinatori
Doar bujori în obărjori.
Vânătorul cel de vază
Pe Azor având alai,
Ce-și dorea rața pe varză,
Împușcă un guturai.
Cu lanseta-n loc de pușcă
El, pescarul, nici atâta,
Trăgând dușcă după dușcă
Nici că mai zărește pluta.
Greierii cum sunt destui,
Mai triști decât vor să pară,
Pe cântăreții cei fuduli
I-a prins cu cămara goală.
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rima
Poezia fără rimă
E ca lumea fără climă,
Ca albina fără miere,
Ca o halbă fără bere.
Dacă are rimă proastă
E ca ziua cea nefastă,
Ca o salcie plăpândă,
Ca o rată cu dobândă.
Însă dacă rima-i fină
E ca becul cu lumină,
Ca un vin de calitate,
Ca shaorma cu de toate.
Când în coadă sună bine
Versurile sunt divine
Bucuria e cerească
Și toți vor să le citească.
poezie de Octavian Cocoș (25 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aristotel
Fire și noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minți străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.
Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.
O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:
Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărți pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul
unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
dispar
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
pe care nu putea să le taie în felii
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!