Toate rezultatele despre proscris, pagina 4
Neconcordanță
Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
și n-am dorit a nu mă vrea.
Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de amețeli.
Eu mi-am dorit doar o poveste,
și-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.
Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari și al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
și-acum, eu sunt doar un proscris.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisi...
Pisicuță pis, pis, pis
Te susțin oral și scris,
Vai de mine ce am zis!
Te susțin moral: pis, pis;
Tu mi-alungi gânduri infame
Și cumva îmi ții de foame,
Tu mă mângâi, mă alinți
La un timp scrâșnești din dinți;
Știi prea bine eu sunt bossul
Dar dacă mă-ntorc cu dosul
Tu mă miauni și mă zgârâi
Capul mi-l faci ca să-l târâi
Și mă chinui, mă strofoc
Nu cumva s-o iei din loc,
Să-ți găsești un alt stăpân
Fără lesă să rămân...
Și-uite-așa cum zi de zi
Fac orice-i posibil, știi
Să te-aud torcând în pat
Tu deasupra eu culcat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să ajung la tine
Ca să ajung la tine, întâi m-am sinucis.
Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece,
L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris
Și l-am îngropat în morminte aztece.
Ca să ajung la tine, m-am renăscut copil.
Am învățat să merg, sa râd și să vorbesc;
Ca să-mi așez cuminte piciorul cel agil
O bonă franțuzoaică mi-am luat ca să mă cresc.
Ca să ajung la tine, am devenit femeie
Cu simțuri ascuțite ca vârful de compas.
Ți-am scris patru mesaje, să văd pe ce alee
Nedumerit te-ntrebi pe unde am rămas
Și-aștepți nerăbdător uitându-te la ceas!
poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
am strâns gheața de pe chipul iernii
și-am aruncat-o
înapoi
spre un Decembrie
timp proscris
simt durerea nopții cum mă strânge
în clește, încă o zi
încă un ieri
o fereastră din mine a rămas lumină
întoarsă spre cer
astăzi norii picură așchii, prea subțiri
ca trupul să-mi mai poată simți
amintirea îngropată în zidul tăcerii
privesc cum cad secundele și pictează timpul
înspre trecut, cu mine
nu mai sunt nici măcar iarna să-ngheț
la capătul unui drum închis
pe câmp aleargă vântul, strigând a pustiu
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt cosmic
iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumusețe de candoare și de pietate.
plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendență culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranța destrămată în lumini se reface.
delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
șoapta de iubire ce întuneric frânge.
pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străzi în amurg
Umbrele serii au fugărit lumina
Pe după loduri trase în strâmte încăperi
Nestingherit pe străzile pustii,
Ca Duhul Sfânt la începuturi,
Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă
Pe rușinata stradă goală
Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.
Vibrează în urechi un ritm
Perechi de pași cu-a lor ecouri
Ca pletele priviri pe umăr
Caută negrul cel proscris, prea plin de teamă și simboluri.
Doar stâlpii drepți din când în când
Cu capete plecate
Cu grijă ca niște tătici
Pe zidurile nopții stând
În brațe cară licurici
Sau poate-i cară-n spate!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în priviri
Astăzi am râs cu zâmbet luminos
hohot făcut să-l pui tu la rever,
gândind că m-aș hrăni cu tine-n cer
doi prea frumoși ai vieții miez cremos.
Ai toamnă în priviri și fructe prinse-n par
cămara mea secretă vrea sp te-mbie,
nu-ți cer nimic și nu vreau nici simbrie
decât să-mi guști cămara ca din mar.
Am sentimente pline de zacuscă
magiunul bantuie prelins spre vis,
gutuile te parfumează, sunt proscris
în era fetelor cu dragoste etruscă.
Și-am să mă-mbăt cu mustul ce il ai
și-am să deschid curând plăcintărie,
bostanii mă pândesc sub vrej de vie
știind că te doresc ca-n filme... Lorelai.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infatuare
Îmi sunt contemporan - și mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.
N-am decât vârsta gândurilor mele,
Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;
În mâini port un buchet de asfodele
Și-n ochi - un ev de fum și-un zeu ucis.
Pot foarte bine să rămân închis
Și să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gând proscris,
Murind la fel în orișicare piele...
Doar uneori, cum mă răsfrâng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.
poezie clasică de Romulus Vulpescu (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe si iar vorbe...
( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)
Dacă doresc ceva, 'ți voi spune,
Așa sunt eu și chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deșii sunt prea tăcută-n fire
Aștept să treacă ziua-ntreagă
Și-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin fața
Luminilor din locul gol.
Îmi place să te simt ușor,
Ca un proscris în țara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.
Dacă a rămas ceva să-ți spun
Aleg o altă țară acum
Poate și alte vorbe bune,
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața mării
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.
Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!