Epigrame despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 4

Codrul, cu românul frate,
A ajuns, biet, la aman
Şi-asta pe bună dreptate,-
Paznicii lui dorm... buştean

Ai noştri guvernanţi l-au pus
Pe Eminescu-atât de sus,
Să nu-l atingă, dacă vor,
Toţi sărăcanii din popor!

Un biet şofer cu suflet bun,
Pe când gonea ca un... nu spun,
Ferind - milos - din cale-un pui
M-a preferat în locul lui.

Un biet viţel, în doi, trei ani de trudă,
Ajunge bou deplin între juncani;
În şcoală-această performanţă crudă
Îţi cere-adesea... douăzeci de ani!

Două tipe pe o plajă
Zilnic topless fac
Şi-au stârnit o mare vrajă
La un biet "brotac"...

epigramă de Constantin Enescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet românul, de necaz
Nu mai poate face haz,
Căci guvernul ăsta breaz
Îl îmbată chiar şi... treaz!

De fugile lui Bach aflând,
Un manelist cuprins de har
Muri convins în al său gând,
Că Bach, a fost un biet fugar.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E răbdător..., răbdarea lui
Ca viaţa-i, e o dramă,
Un Prometeu cu şapte piei...
Pe-un biet trup de aramă.

Poetul care puse pana-n cui
Nu se-ntristase de pomană:
Plecându-i muzele hai-hui,
Biet cuiul lui... făcuse pană!!!

Chiar de te scoate din sărite
Nu te comporţi ca pe maidan;
Deci eu te-ntreb, pe ocolite:
Cum poţi să-njuri un biet orfan?

<< < Pagina 4 >

propozitii cu cuvantul biet