privirea mea

Umbra mâncată

Umbra mea mânca chipul tău.
Ochii mei sângerau ochii tăi şi privirea
privirea înţepenită-n privire
scobea obrazul în neştire
în neştirea palmelor spălate cu aer
călduros de rece şi-amorţite
în părul aromat cu zile încâlcite.
Umbra mea îţi mânca chipul
înfierbântat de răcorită
foşneau în ea imagini mestecate
de-o gură despletită.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisiac

privirea ta paradisiaca
aluneca
peste privirea mea
trupul tau paradisiac
se incolaceste de trupul meu
buzele tale paradisiace
imi cauta conturul in
fotografia unui vis
bratele tale paradisiace
se inclesteaza de mine
iubirea ta paradisiaca
se napusteste peste inima mea.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toţi,
se contura apusul
însângerat la porţi.

Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiţi albastrul
şi trupurile ude,
din noi o să rămână
privirea ta firească
să caute prin noapte
această umbră ştearsă.

poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea stinge-mi-o: te pot zări

Privirea stinge-mi-o: Te pot zări,
urechea-nchide-mi: Te pot auzi,
şi fără de picioare vin la Tine
şi fără gură te implor, divine!
Frânge-mi chiar braţul: Te voi ţine sus
cu inima mea, precum cu o mână,
inima ţine-mi: creierul va bate
şi creierul de-mi arzi în flăcări,
până şi-n sângele-mi Te voi purta, ca-n toate.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iridiu

Ai ratat zbaterea cireşei
Care creşte.
Ca de fiecare dată,
ţi-ai întors privirea
Doar spre visele tale.
Visele şantier - uitate mereu
Sub var stins
Ca sub o zăpadă pietrificată.

Concavitatea oglinzii
Scapără o reflexie acuzatoare
O îndepartare ascuţită
Mă seceră cu privirea din alt timp
Mă ascund, din nou, în acelaşi
Căuş al santierului îngheţat.
Mi. e imposibilă fluiditatea prezentului,
Liniştea prelungirii
Naşterii
Mişcarii...

poezie de Simina Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai să fii bătrână

Când ai să fii bătrână şi căruntă
Şi picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ţi nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.

În ceas de clară graţie lumească,
Fals sau adânc, atâţia te-adorară,
Dar suflet pelerin şi faţă-amară
Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.

Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei şopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele şi-a ascuns privirea
Şi după steiurile mari de piatră.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictor amator

Desenează-mi chipul
Pictor amator,
Râsul şi privirea
Nesfârşitul dor!
Lacrima ascunsă
Nu o colora,
Vreau s-o şterg în grabă
Din privirea mea.
Pânza vreau să fie
Cerul nesfârşit,
Roşul de pe buze
Mac din câmp cosit.
Zici că n-ai culoare
Pentru viaţa mea?
Verdele speranţei
Soarta vreau să-mi dea.
Curcubeul zilei
M-a învăluit,
Iarăşi cred în vise,
Din somn m-am trezit.

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce anii se scurgeau şi copiii nu se iveau în casa lor, Franz întârzia tot mai mult cu privirea asupra acelora sosiţi în atelier. Îi studia cu răbdare şi mintea lui crea unul al lor, perfect: ar fi vrut surâsul celui mic al doamnei Ghenadie, privirea şăgalnică, pusă parcă pe şotii, a fetei mijlocii a domnului general Filipescu, ochii albaştri, senini, ai Despinei la vremea când avea numai trei ani şi îşi sprijinise mânuţa mică pe sabia tatălui său, într-o fotografie.

Simona Antonescu în Fotograful Curţii Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stins

Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.

Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopţile senine,
o bucurie simplă de a fi
şi de-a putea în juru-i să lumine.

E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roşu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?

S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresii - lui Leo Butnaru

Alb de cântec
Poetul a alunecat
În privirea lui,
Făcuse neobosit
Transplant de sânge
Pe-a noastră limbă.

Până şi
Privirea lui Dumnezeu
Mirată
Plutea
Peste nu ştiu care mal
Al Prutului.

Mi-a făcut impresia
Că-şi găsise sensul,
Dumnezeu îşi găsise sensul,
Punând poetului
În suflet semn:
Un pumn de întrebări,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!