Poezii despre primul, pagina 4
Primul sărut
Era caniculă-n frumoasa vară
Ce-mi vine-n minte dintre amintiri,
Natura îți cerea să o admiri
Acolo, la bunicii mei, la țară.
Eram elev, cred că prin clasa șaptea,
Iar ea era mai mică doar c-un an
Și a văzut în ochii mei alean
Când a plecat, l-a-ntrecere cu noaptea.
A mai trecut o zi și-o dimineață
Și, fără ea, în suflet m-a durut,
Eram pierdut, eram neviu în viață
Când, dintr-odată, ea a apărut;
Cu buzele întinse strâns în față,
Am sărutat-o. Primul meu sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul vals
În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu știu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăși să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
și va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinși din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc și abea-mi amintesc
primul vals amețitor...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățărătorul
Viața e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...
De la școală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvățăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toți în urmă.
Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.
Omul viața și-o distruge
Să se cațere pe-un nor
Și de fapt, ce va ajunge?
Un mare cățărător.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima...
Nu-i doar ce în piept îți bate și pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ține-n viață până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanță, este dragoste și ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viață, primul simțământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunțire, de la răsărit la apus;
Poți cu inima să darui, poți cu inima să iei,
Poți în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poți cu inima să mângâi și să-i antrenezi acțiune,
O jonglezi în consecință, dar să pui și-nțelepciune!...
Inima te definește și îți dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieții îl dă de-a dura
Și nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divanul singurătății
Trupul meu e o vioară
corzii nervilor se-ntind
scriu și totul o să doară
de la lucruri pân-la gând
Corzii nervilor se-ntind
soarta iar m-a pus la colț
alții au primul cuvânt
eu am primul capu-n bolți
Soarta iar m-a pus la colț
scriu și totul o să doară
îmi fur anii ca un hoț
trupul meu e o vioară
Corzii nervilor se-ntind
aș muri însă mai cânt
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Inima...
Nu-i doar ce în piept îți bate și pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ține-n viață până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanță, este dragoste și ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viață, primul simțământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunțire, de la răsărit la apus;
Poți cu inima să darui, poți cu inima să iei,
Poți în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poți cu inima să mângâi și să-i antrenezi acțiune,
O jonglezi în consecință, dar să pui și-nțelepciune!...
Inima te definește și îți dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieții îl dă de-a dura
Și nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (27 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Mirare
e primul scâncet,
prima atingere a mamei,
lumina zilei,
prima mirare simțită de ochi,
primii pași spre lumea cea mare
și vocea suavă ce-ncepe să dea prin cuvinte,
trăirilor un rost!
Primul sărut și prima iubire,
mirarea că inima bate mai tare,
iubirea divină ce viața o schimbă
uimirea a doua suflete
ce prin iubire devin
unitare!
Drumul în doi și rodul iubirii
griji printre minuni,
zâmbete și lacrimi,
toate-mpletite ne face să privim
caruselul vieții ca o perpetuă
mirare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primului sărut
În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs,
Pământul se deschide sub piciore,
Iar cuvintele se dovedesc a fi în plus.
Pecete de foc la prima-mbrățișare,
Primul sărut furat-un bonus juxtapus
În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs.
Înmugurit în a viselor înverșunare,
Primul sărut-un poem concis expus
În geana unui răsărit virgin de soare
Care-mpiedică al vorbelor surplus
În disputa sentimentelor primare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Nu pot descrie în cuvinte,
Cum un crâmpei din tine,
Ia viață și-ți aduce,
O lume nouă plină de temei.
O lume-n care universul este un nimic,
Pe lângă ce trăiești, împreună cu acea ființă,
Ce te înalță ca un fum,
La numai un surâs ca rupt din soare.
Să o privești cum crește,
Și griji, cum tu îți faci,
Sunt oare pregătită să îi ofer un sprijin?
Un drum spre viitor?
Ea-ți schimbă viziunea,
Unei vieți mizere,
Și soarele-ți răsare-n suflet,
La simpla-i mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primul om
care-și va însuși
limbajul lui Dumnezeu
va răspândi poezia pe pământ
poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!