preludiu

Preludiu

Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrăţişarea albă, de fildeş.

Ieşind de sub tiparele îngăduinţei,
brăţară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.

Păşind prin fereastră cuvintelor
îţi voi spune asurzitor
că am credinţă într-o
oboseală a dragostei.

Ca şi cum cineva ar sta la pândă
şi-ar spune - gata, ajunge,
acum încercaţi altceva...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu XXXV

Mai vorbeşte-mi încă... Aceste cuvinte
le-am dorit de tânăr... Le-am dorit fierbinte
cald fior trezeşte vraja lor adâncă
Mai vorbeşte-mi încă...

Mai vorbeşte-mi încă... Lumea nu se-arată
ale tale vorbe leagănă şi-mbată,
vorba ta - o floare alintând o stâncă -
mai vorbeşte-mi încă...

poezie celebră de Kazimierz Przerwa-Tetmajer din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea actorilor au nevoie de preludiu. Le trebuie două acte pentru a ajunge la al treilea, la ceea ce numesc ei "stare". De fapt, în teatru nu există această "stare". Poezia nu este mai prejos decât un text de teatru. Trebuie să ştii să-ţi dai foc pe dinăuntru pe nişte intervale scurte de text.

citat din Silvia Codreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea ne doare atât de tare pentru că sufletele noastre sunt îngemănate. Poate că aşa au fost întotdeauna şi vor mai fi. Poate că înainte de această viaţă am mai trăit o mie de vieţi împreună şi în fiecare dintre ele ne-am întâlnit. Şi poate de fiecare dată am fost despărţiţi din aceleaşi motive. Asta înseamnă că acest rămas-bun este şi pentru cei zece mii de ani, dar el reprezintă în acelaşi timp un preludiu la ceea ce va urma.

Nicholas Sparks în Jurnalul unei iubiri (1 octombrie 1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

În fund de peşteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Şi din adâncul lor răsar fântână.

Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Şi răspândeşte unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.

Aşa în suflet picură cu-ncetul
Viaţa, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.

poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni tropicale

port la mine o busolă morală
combinaţia perfectă între ştiinţă
şi magie

fără puţin mister
totul este prea lumesc
nu pot accepta că stelele
sunt doar nişte bile cu gaz

îmi aranjez tratamentul
pe termen lung
ca un preludiu pentru încă
un mâine

uneori am nevoie de o clipă
alteori de furtuni tropicale
în jamaica

la naiba cu ipotezele
ne vedem la ferestre

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftat închis în auz

Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviţi.

Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.

Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o sudalmă –
Preludiu confuz.

M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă –

M-am înălţat
În numele de Mamă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

Până când geroase straturi,
mă întreb dusă de gânduri,
rup a verii mele vrajă?
Primăvara-i un preludiu
Iar vor înverzi copacii, nebunie polifloră!
Martie în prag se arată,
cu- n zâmbet de circumstanţă
Ars pământ se încălzeşte,
tresărind pişcat de gâze
Valsul florilor va-începe, secondat de buburuze
Nebunia de miresme,
alb înnebunit de galben,
Soare pal, pe cer de opal
Risipă de crudul verde,
în tuşe largi
Păpădiile fragile,
armonii multicolore
recompun vechiul pastel
Un alt vis în efemer!

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

Acum că umbra unei iubiri curate trece,
un psalm aş vrea pupitru-mi bătrân să înfăşoare.
Severă, orga-n fluier acordul să-şi aplece,
aprilie doar murmur, suspin să dea. Şi floare.

Arome distila-vor merele-n lumina
de toamnă şi-ţi va spune smirna psalmodierea.
Şi va pluti parfumul de roze prin grădina
cu umbra împăcată, cu tihna şi tăcerea.

Nobilă şi bătrână, singură ruga mea,
sub armonia gravă de cântec şi miresme,
se va-nălţa ca zborul de porumbel; cu ea,
cuvântul alb pluti-va peste catapetesme.

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-şi alege formele, culorile şi miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.
Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitaţia de fond a renaşterii: urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică şi expansiune.
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

Camelia Opriţa în Viaţa e un timp numit libertate (Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om)wordpress.com (8 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!