prapastir pas inainte

Moarte

Dacă-mi va fi dat să mor mai devreme decât voi,
Nu rupeţi flori, nici nu tăiaţi cuvinte-n piatră.
Nici, când pe veci voi fi plecat, să nu vorbiţi cu ton solemn;
Fiţi cine-aţi fost înainte ca îngerul cel negru să îmi bată-n poartă.
Plângeţi, dacă simţiţi că-i necesar,
Despărţirea este iad, flagel.
Dar viaţa merge înainte,
Aşa că-n răstimp,... fredonaţi un cântecel.

poezie de Joyce Grenfell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

înainte

s-o cunosc şi parfumul iernii
să mă înnebunească ştiam
că şi-a sistat toate zâmbetele
le-a zvârlit într-o râpă stearpă
doi ani lungi ca două veacuri
a ieşit în faţa lumii cu buzele ei
moi şi dulci şi roşii şi teribil
de seducătoare ca o pictură

înainte s-o iubesc ardeam iubiri
în versuri înarmat cu credinţă
eram un muzician bun de iubit
care-mi trăiam doar aşteptarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ de părinte

Dorinţă cuceritoare,
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos mergi înainte.

Porţi răspunderea de tată,
Ai chemare către faptă,
Un model de-nţelepciune
Copiilor tăi vei rămâne!

Răsfăţaţi nu-i vrei să fie,
Ai prins drag a fi părinte,
Nu cedezi la bucurie,
Grija merge înainte,
Un simţământ de părinte!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce jale, ce of şi ce dor...

Azi am mai murit puţin.
Doar eu, nu şi ideile mele,
Şi sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, şi de soare de amiază,
ce-au asfinţit mai înainte să răsară.

Şi-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of şi ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Şi cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,

Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfinţit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi ţină de cald
o viaţă
şi seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeaşi ceaşcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.

Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colţul ochilor,
iar dimineaţă,
înainte de cântatul cocoşilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi tu

Vezi cum apar
Inoportun răutăţi
Ca de sub oboroc
Să evităm din start
Gândurile negative
Şi privirile urâte
Să nu ne fie de deochi
Ele poate alunga
Plăceri în devenire
Ele poate ucide
Sentimente dragi
Şi iubiri incipiente
Acum dacă nu putem
Da înapoi nicidecum
Deci să mergem înainte
Spre doruri prelungi
Cu speranţe intrinseci
Pe ritmuri tremolo
Că înainte era mai bine
Aşa mi-a zis tuşi tu.

poezie de David Boia (30 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte

Înainte de a se inventa
număratul zilelor
oamenii trăiau mai mult
trăiau de la răsărit
şi până la apusul soarelui
acum
nostalgicii
împăturesc anii
în blaturi de tort
le trec zilele
prin ochi
cu viteza
versului
străpuns
cu degetul
arătător
al numărătorii
în faţa nopţii
şi în spatele zilei
apusurile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-acum înainte

De-acum înainte, obişnuieşte-te să trăieşti din amintiri,
din umbre de planete pierdute,
din norii care fug, din amintiri subţiri.

Obişnuieşte-te să trăieşti cu sila şi urâtul
aşa-ţi va fi sfârşitul
cum ţi-a fost începutul.

Poate nici nu mai ai mult, de altfel,
obişnuieşte-te cu luna de oţel.
Tot ce a fost frumos s'a petrecut
cu cel care acuma este altul,
obişnuieşte-te cu prăpastia şi cu saltul.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

nu spune totul
mai lasă
câteva cuvinte la odihnă în gură
ca o melasă
de fructe căzute în toamna ce va
veni ea: toamna vieţii
şi în cămăşile noastre (?!) cu sâmburi
ce pică răsuciţi cu precizie-n locul
năstureilor tulburi de sticlă
prin care
abia de se vede o mare
de frunze scăzute
puţin
înainte să cadă, să
cadă puţin înainte
să putrezească

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc înainte de orice plecare

îţi număr paşii
mă frământ în zadar
eşti atât cât poţi
niciodată nu spui nimic
de parcă tăcerea ta e singura formă
prin care pot înţelege că te doare
când nu sunt
şi când sunt
e ceva ce nu mă mai înspăimântă
e ceva ce devine normal
să te caut în mine
ca pe un adevăr de care să nu mă ruşinez

eu te iubesc înainte de orice plecare
dragul meu
eşti atât cât poţi
şi crede-mă că adormi în pieptul meu
că te pot naşte oricând din cerneală
şi tăcerea ta
şi plecarea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!