Epigrame despre poezii despre toamna, pagina 4

A venit toamna, domoala,
Gicu-i foarte fericit,
Aştepta să-nceapă şcoala
Că de mult n-a mai chiulit.

epigramă de Marius Coge din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A început a se trezi
ruginita "doamnă",
chiar în nişte zori de zi
când crapă de toamnă.

Ca un dulce vânt de seară
Eu cuceresc câte o doamnă
Babele mă deocheară
Şi acum... în a vieţii toamnă.

Toamna poamele-şi adună:
Mere, pere, struguri grei,;
Dintre toate cea mai bună
E vecina de la ''trei''.

Toamna asta-i o minciună
Seara-i rece, ziua cald;
Nu ştiu ce să fac cu-o brună,
Deocamdată o cam scald.

Un indiciu semnalează
Că e toamnă şi la mine:
Din cărţi poantele-mi migrează,
Tot mai des, în ţări străine.

Toamna, doamnele-n etate
Doar se plimbă pe alei;
S-ar părea că-s ''căutate''
Cele care au cercei.

În toamna marilor stihii,
Vedem, în urma tristei sorţi,
Cum vine bruma înspre vii
Şi voturile dinspre morţi.

E toamnă iarăşi, vin stihii
Căldura prinde să cedeze;
Coboară bruma peste vii,
Iar morţii urcă să voteze.

Când toamna rubiniu-şi pune
Peste livezi şi curătură
Şi în Strehaia-s poame bune,
Dar... mult mai multe-s pe centură.

<< < Pagina 4 >

poezii despre toamna