pecete

Voluptas

Privesc cu detaşare pe scenă de la stal,
cum ai intrat în rolul gândit de autor,
încât îndrăgostitul de mine-i un decor,
în care voluptatea-ţi se-ntinde abisal

Mă perpeleşte-n dogoarea din deşert,
dezvăluind nuanţe sub orbitoarea-i rază,
hai, toarnă-mi apă pe trupul slab, inert,
de dune de nisip salvează-mă, tu, oază,

De cumpene ora fântânilor e anunţată,
Sărutu-ţi, pansament pe buzele crăpate,
Pecete otrăvită pe ultima iubire eşuată,
Zvon de Yvonne, delir peste cetate...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11

La fel de repede cum scazi o să şi creşti
Într-un copil, apoi tu vei slăbi
Şi-acel urmaş ce tânăr îl prăseşti
Îţi aparţine când bătrân vei fi.
Aceasta e înţelepciunea dragă
În lipsa ei, doar frig şi nebunie
Dac-ar fi toţi ca tine, lumea-ntreagă
În şaizeci de ani ar fi pustie.
Lasă-i pe cei ce n-au fost puşi deoparte
Să piară dacă-s duri şi nefireşti
Natura, celor buni le face parte
Tu darul ei din plin să-l preţuieşti.

Căci te-a făcut ca pe-o pecete rară
Să facă multe copii, nu să piară.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de virtute

Însetat
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în suflet să se reverse bucuria.

Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porţi să deschid.

Aşez sufletu-n fapte
şi fructul îl împart
la toţi flămânzii ce-l aşteaptă.

Atât cât poţi să învingi
lupta cu tine se ascute
şi mereu o porţi
semn de virtute.

Iar ce se câştigă cu greu
devine mai de preţ

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sătucul dintre brazi

Unde pleci? Vremea e rece
Zidurile îngheţate
Şi prin hornul casei trece
În fuior singurătate

Unde pleci? E-nchisă casa
Şi rugina e pecete
Peste clanţa încuiată
Şi în colţuri de perete

Muşchi nestingherit se-ntinde
Pe sub umbra de copaci
Fir de iarbă te cuprinde
În poteca unde calci.

Unde pleci? Ce gând te-ndeamnă
Drumul vechi să îl străbaţi?
Eu răspund... mă duce dorul
În sătucul dintre brazi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma mater

Părem a fi aparenţe interpuse
În secvenţe delicate de cuante
Peste campusuri străvechi
Ne deplasăm incognito
Visători cu nonşalanţă
În multe stări variabile
Până la bursa de senzaţii
Rătăcitori printre butade
Purtând nedumeriri suspecte
Suişuri infantile de poeme
În rime albe sau colorate
Iată cum o pecete indusă
Deschide uşa providenţei
O punte sacră peste neant
Să ne faciliteze treceri
Prin bunăvoinţa cerului
Contacte prelungite generic
De la certitudini la evaluări
Si clauze colective in drumul
Spre o nouă alma mater.

poezie de David Boia (28 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipnoză

lumina soarelui se strecoară sub pleoape
face să rodească livada cu vise
din ochii mei s-au scurs atâtea ape
că s-a făcut o deltă cu braţe deschise.

am pus pecete pe epistola vremii
monumentul dragostei l-am ctitorit
colaborând adesea cu boemii
noaptea întreagă până la răsărit.

caut răspunsuri prin universul magic
stele îmi sunt martore la frământări
nu vreau să simt momentul tragic
de rătăcire în rebele depărtări.

revăd tot trecutul în stare de hipnoză
tinereţea mea e astăzi veştejită tuberoză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e împărţită

Eminescu şi-a dat seamă
Cum e lumea împărţită,
S-a lovit de-aceeaşi dramă
Care mi-a fost hărăzită:
Să-ntâlnesc numai lichele,
Ce te lovesc pe la spate,
Ahtiaţi după "lovele"
Şi funcţii nemeritate.
Plus cei care, slabi de minte,
Se cred cele mai mari genii
Gata să calce morminte,
Ori să se transforme-n tenii,
Ce spiritu-ţi devorează
Cu aer nevinovat
Şi totuşi se situează
Pe poziţii mari în stat!
Poetul a pus pecete
Încă de atunci, pe cei
Ce-mpart lumea-n două cete:
În smintiţi şi în mişei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere fără de moarte

Aşa cum eşti, te verşi în mine
şi devenim un cerc de jar
ce trece pe sub aripa de ape,
scrijelind un nume în calendar.

În toată izbăvirea noastră
sângele ni s-a făcut inele,
pulsând a taină în poala nopţii,
ce scrie un testament de stele.

Şi ochii care-s plini de vise
vor leagăn din lumină caldă,
să facă lacrimile fluturi-
pecete pusă pe-o baladă.

Tu şi eu, carte despre care se va spune
că timpul nu a trecut prin ea,
fiind litere fără de moarte:
la Dumnezeu în palme vor cădea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul ploii

Colindul ploii
Leru-i ler, pecete sfântă,
îngerii din ceruri cântă,
Stau de strajă la hotare
Tremură şi câmp şi zare.
Leru-i ler, mir de lumină,
Tu ne ţii, Doamne, de mână,
Ne ridici dintre ruine,
Cu braţe de doruri pline.
Ne dai pită, ne dai sare,
Ardem ca o lumânare,
Pe genunchi ne pui cetate.
Scrii în noi cu bunătate.
Blânde Tată, cu iubire,
Ne salţi zilnic peste fire,
Stăm în palma de rodiri,
Şi gustăm din Fericiri.
Leru-i ler, de sărbători,
Sufletul miroase a flori.
(12-13 oct. 2020-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (12 octombrie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cadou ţi se cuvine

Tu eşti visul vis de viaţă, tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul, Poezie, rugul aprig de iubire.

Tu eşti cerul plin de stele, eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.

Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea şi-mbrăţişarea ce rămân nemuritoare!

Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine şi speranţă dar şi vis.

Un cadou ţi se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire, semnul sfânt că te iubesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!