participa

Oriunde sunt mai mulţi oameni, îndeosebi mai multe femei, mâncătoria, calomnia, lucrăturile, sforăriile, certurile şi păruielile (la propriu şi la figurat), bârfeala neistovită sunt de rigoare, ba chiar şi cei mai dezgustaţi de această atmosferă sunt dintre acei care participă efectiv la crearea unui atare climat nesuferit. Şi fiecare dintre actori, când nu este reţinut pe loc de voluptatea jocului şi când jocul se îngroaşă, încearcă o evadare în altă ambianţă, în alt climat unde manifestă acelaşi nărav. Nărav din născare care lecuire n-are.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cuvânt: ştiinţa (cercetată critic şi îndrumată metodic) este poarta îngustă care duce la doctrina înţelepciunii, dacă prin aceasta nu înţelegem numai ce facem, ci ceea ce trebuie să servească de îndreptar dascălilor, spre a netezi bine şi a face cunoscută calea spre înţelepciune, pe care fiecare trebuie să meargă şi spre a feri pe alţii să apuce pe căi greşite: o ştiinţă a cărei depozitară trebuie să rămână totdeauna filosofia, la a cărei cercetare subtilă publicul nu poate participa, dar desigur la doctrinele care, după o asemenea pregătire, pot să-i apară în primul rând destul de clar evidente.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măreaţă este forţa morală a poporului rus. Multe adevăruri politice vor ieşi la iveală şi vor căpăta amploare în aceste momente atât de grele pentru Rusia. Sentimentul dragostei înflăcărate faţă de patrie, sentiment care s-a ivit şi a crescut din nenorocirile Rusiei, va lăsa pentru multă vreme urme pe tot cuprinsul ei. Oamenii, care acum nu-şi precupeţesc viaţa, vor fi cetăţeni ai Rusiei şi nu vor uita jertfa lor. Ei vor participa cu multă demnitate şi mândrie la viaţa obştească, iar entuziasmul dezlănţuit de război va întipări pe veci abnegaţia şi nobleţea în caracterele lor.

citat celebru din Lev Tolstoi (1854)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii de Cruce erau convocaţi săptămânal la consfătuiri care se numeau şedinţe. Şedinţa este foarte importantă în viaţa unui legionar. Are însemnătatea unei oraţiuni colective, a unei slujbe religioase la care se participă cu reculegere şi unde legionarul îşi recompune forţele, în mijlocul camarazilor lui. Aici, în şedinţă, îşi analizează stările sufleteşti, îşi descarcă povara nedumeririlor, îşi recunoaşte greşelile şi hotărârea să le îndrepte. În şedinţă se împărtăşeşte cu duhul legionar al iubirii de ţară şi-şi fortifică credinţa în dreptatea luptei lui şi în victoria finală.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi în rând cu lumea înseamnă într-adevăr tristeţe, nefericire, frustrare. A fi în rândul din spatele lumii, înseamnă să fii doar martorul tristeţii, nefericirii şi frustrării. Înseamnă să fii spectatorul acestei drame umane, un spectator neutru, neimplicat şi neafectat de spectacol. Fiind în spatele lumii, spectacolul va continua, dar tu nu vei mai participa activ, nu vei mai juca rolurile ca până acum. Rolurile se vor juca aproape singure, cu uşurinţă şi simplitate. Vei fi în rândurile lumii, dar vei ştii simultan că adevăratul "Tu" este în rândul din spate, acolo unde mintea nu are acces vreodată.

citat din Marius Creţu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limita dintre singurătatea normală şi cea patologică se situează persoanele mai retrase. În orice comunitate găsim şi oameni mai rezervaţi, mai tăcuţi. Majoritatea, din timiditate. Pentru că, dacă-i văd pe cei foarte vorbăreţi că se bagă în faţă, ei se jenează. Astfel, încă de la grădiniţă, unii nu pot spune poezii, nu pot juca în scenete, iar mai târziu, nu pot participa la manifestări din astea mondene, fiindcă sunt mai puţin comunicativi, mai singuratici. Nu înseamnă că ei ar fi condamnaţi fără drept de apel la singurătate. Dimpotrivă, cei mai mulţi reuşesc să formez cupluri cu persoane compensatorii. De exemplu, dacă el e mai rezervat, ea e mai vorbăreaţă. Şi lucrurile merg bine.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliminarea completă a infinitului din matematici nu a reuşit... pentru că infinitul joacă un rol esenţial în procesul constituirii obiectelor, cu toată aparenţa paradoxală a acestei afirmaţii. Fiecare dintre experienţele noastre are loc între frontiere finite. Dar, ceea ce numim experienţă, în general, nu reprezintă un număr limitat, închis, rigid de experienţe determinate; ea reprezintă toate experienţele trăite efectiv de noi ca şi pe acelea pe care le cunoaştem prin intermediul altor persoane şi participă, de asemenea, chiar dacă cu un sentiment vag, la experienţele viitoare. Astfel înţeleasă, experienţa nu neagă infinitul, ci este obligată să ţină cont de el. Experienţa omenească îi conferă infinitului, deşi nu-l înţelege, un loc esenţial.

Octav Onicescu în Pe drumurile vieţii (1981)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul, din toate creaturile pământeşti, are privilegiul de a conştientiza această prezenţă divină şi de a-i răspunde personal, oferindu-i lui Dumnezeu, la rândul lui, însuşi darul pe care Dumnezeu i-l face prin prezenţa lui. Prin însăşi vocaţia sa, omul este chemat să se facă prezent lui Dumnezeu în felul în care Dumnezeu i s-a făcut prezent creându-l, în felul în care, în misterul Persoanelor divine, Tatăl este prezent Fiului şi Fiul Tatălui. Această prezenţă reciprocă a Tatălui şi a Fiului la care participă omul în fiinţa lui profundă este şi însăşi rădăcina prezenţei omului faţă de semenii lui în comunitatea umană.

citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se admite, în general, că involuntare sunt actele comise prin constrângere sau din ignoranţă. Actul comis prin constrângere este cel al cărui principiu se află în exterior, fiind de aşa natură încât cel ce execută sau cel ce suportă acţiunea nu contribuie cu nimic la aceasta, de exemplu când vântul sau un om cu autoritate duce cu sine pe cineva într-un anumit loc. Cei care acţionează din constrângere, şi deci împotriva voinţei lor, o fac suferind, pe când cei ce acţionează de dragul a ceea ce este plăcut şi frumos o fac cu plăcere. Se pare deci că actul executat prin constrângere este acela al cărui principiu ne este exterior şi la cel ce suportă constrângerea nu participă cu nimic.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască – dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere. Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă şi lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar – dar el rămâne neschimbat. "Trece şi asta" e una din cele mai curente vorbe româneşti. Neamul nostru rămâne pentru că şi el participă, în felul lui, la eternitatea fiinţei.

Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!