parter

Nu vei afla nicicând...

Nu vei afla nicicând
Ce haos adunat în chin
A fost în gând răsunet
Eliberat de zâmbet,
Ascuns de vorba sinceră şi simplă,
Tu ai văzut faţada îndelung clădită.
Curaj să fi avut să intri
În încăperi.
Jos, la parter, e-o cameră roz,
Pe-alocuri cenuşie.
Mai sus culorile-s mai clare
Şi încăperile mai pline
De amintiri, trăiri.
Iar unele sunt goale, întunecate
Te copleşesc.
Sus, la mansardă
Evident fără acoperiş
E-un pat
Să pot privi la cerul înstelat
Cu sufletu-mpăcat.

poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Randolph (când îl vede pe Jeremy ajutâd-o pe bunică să ajungă în camera ei): Îi faci ochi dulci şi bunicii, şi fiicei? Cât de bun eşti, omule?
Jeremy: Bun?...
Randolph: Ascultă aici, omule, câinele de pază al acestei familii locuieşte la parter. Pot să îl trezesc, dacă doreşti acest lucru. Se numeşte Snooky.
Jeremy: Nu te poţi înşela mai amarnic de atât...
Randolph: Doar fii drăguţ cu ea, de accord? Se apropie de nouăzeci de ani! Iisuse Christoase!

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul tot – parter, loji, galerie – părea o furtună, vacarmul vocilor, ondularea batistelor, pălării agitate în aer... Acest triumf este măgulitor... Am cântat şi toate calomniile s-au transformat în laude, imposibil de povestit. Întreg auditoriul dintr-o pornire voluntară s-a urcat pe bănci, pe scaunele parterului, pe loji, ai fi crezut că vor să se arunce. Tu poate crezi jumătate din ceea ce-ţi spun, iar eu nu-ţi spun decât jumătate din ceea ce este.

Niccolo Paganini în scrisoare expediată din Anglia, către prietenul său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc s-a văzut sclipirea orbitoare a unui fulger şi zgomotul unui tunet. Tom Tit Tot a scos un răcnet, şi-a răsucit coada de ciudă şi furie şi a zburat pe fereastră, cu ochii arzând ca nişte cărbuni aprinşi din vatră. Şi acesta a fost sfârşitul spiriduşului pentru că Joan nu l-a mai văzut niciodată de atunci încolo. Când regele a intrat, nu mai avea cu el caiere, dar s-a uitat la cele cinci scule terminate şi a condus-o pe Joan la parter să se ospăteze împreună în încăperea cea mai minunată a palatului.

finalul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

aici nu e pic de raţiune
te plimbă liftul între 8 si 4, parter şi 7,
te opreşte brusc între 5 si 6, zdruncină nemilos cabina când ajunge (în sfârşit) şi la etajul tău

pungi goale umflate cu aer plutesc alandala între staţii, ridicol înfipte prin rădăcini lungi în pământ roşu, aborigeni în faţa marilor exploratori ai Lumii Noi

mai exact, tot noi, care ne uitam la voi, ridicând degete acuzativ, greoi, printre şi pe lângă, cu cine şi în ce moment, neştiind de ce concret, sună totul mai corect, molfăind încet dintr-un tort din ce în ce mai
mai lânced
mai sărat

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinucigaşul ghinionist

Furculiţa am băgat-o
Într-o priză, dar degeaba,
Că era luat curentul
Şi nici nu nimerii faza.

Am încercat cu pastile
Somnifere, toate cele,
Dar erau mai naturale
Şi m-au curăţat la fiere.

Eu am încercat şi funia
Legată de un pervaz,
Dar uitai că-s la parter,
Doar că mă lovii la nas.

Cu maşina de pe stâncă
Să m-arunc ici jos in vale,
Dar s-a terminat benzina,
Nu am mai ajuns la cale.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Cecilia Ciocotişan (6 aprilie 2017)
Adăugat de Cecilia Ciocotişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilică

Aş vrea să-ţi cânt, frumoasa mea regină,
Înnobilându-ţi traiul efemer,
Romanţe, sub balcon, la mandolină,
Păcat că stai, în gazdă, la parter!

Deşi acuma par cam desuete,
Aş vrea să-ţi cânt suave ritornele,
Din operete arii, canţonete,
Dar n-am ştiut că tu preferi... manele!

Ţi-aş oferi, prinţesă-ntre prinţese,
Ca să rezişti acestei lumi deşarte,
Best sellere şi opere alese
Dar n-ai citit în viaţa ta o carte.

La cinema te-aş duce, la un MALL,
Ca să vedem un film cu multe stele,
Dar, dacă faci o pungă mototol
Din care noi mâncat-am floricele?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în mentenanţă

Sufletul mi-e pe jumătate gol,
Încerc să cresc nivelul,
Dar răman tot la demisol.
Blocat între parter şi primul etaj,
Supravieţuirea rămâne un act de curaj.
Mai înghit un pahar de cuvinte,
Mă întorc la locul de dinainte.
Se afundă în propria substanţă,
Dar lipsit de conţinut,
Unii preferă scările,
Alţii aleargă spre lift.
În stare de goliciune sau preaplin,
Se alimentează din paharul cu venin,
Secat şi intoxicat, mai ceva ca
Gazul rarefiat din sticlele de vin.
Îi dai din nou comandă,
Dar nu-ţi răspunde în timp util,
Ai uitat că l-ai lăsat în mentenanţă,
Pe interior, aproape stins.
Repeţi din nou aceeaşi acţiune,

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex şi Lucian plecară, fără a mai aştepta să fie însoţiţi de cineva până la ieşire, pentru că tatăl şi fiica, ambii medici, erau ocupaţi. În curând, cei doi tineri se aflau în ascensorul blocului, reparat şi modernizat, care-i coborî rapid 13 etaje, până la parter. Afară, la datorie, erau aşteptaţi de Petre şi Adi. Lăsând motocicleta "Ucigaşei" acolo, Alex şi Lucian intrară în maşina albastră, pe locurile din faţă. Tânărul comandant porni maşina spre casa colegului său. Maşina albastră opri în curând în dreptul casei geneticianului. Cei doi body-guarzi rămaseră în interiorul vehiculului albastru, în aşteptarea celui căruia-i asigurau protecţie în afara Institutului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!