Epigrame despre parintii care m-au infiat, pagina 4

În van se bucură de zor
Că-n fund de groapă m-au adus;
Abia de-acum le-arăt eu lor
Ce-i critica de jos în sus!

Îngheţat din tălpi în cap
Prinse un puişor de crap.
Zise încleştându-şi dinţii:
- Mergi şi vino cu părinţii!

Plătindu-l bine pe-avocat,
M-a zugrăvit atât de pur,
Că, după ce m-au achitat,
N-am fost în stare să mai fur.

epigramă de Corneliu Berbente (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Neocrotit fusei de-Athena,
M-au cercetat ca pe-un candriu,
C-am vrut să fac olteană Sena,
Ca afluent francez la Jiu...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin testamentul redactat,
Averea toată eu o las
Amantelor ce m-au distrat,
Iar soaţei dragi... ce-a mai rămas!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Şi pe părinţii mei cei buni,
Eu i-am surprins... cu fapte.
Ei m-aşteptau la nouă luni,
Eu am venit la şapte.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Cum vinul tău nu e de soi,
Te-ntreb că mă-ncolţeşte teama:
Evoci părinţii amândoi,
Sau mai cu osebire... mama?

Că m-au căsătorit pe mine,
Ştiindu-mă băiat corect,
Ca naşi, eu le-am purtat respect.
Credeam că vor să-mi fac-un bine.

La DNA aproape mort,
M-au dus mascaţi cu avionul,
Deţin produse de import:
Alzheimerul şi Parkinsonul.

Zac fericit şi-ndatorat
La toţi iubiţii mei amici,
Că-n viaţă mulţi m-au ajutat...
S-ajung aici!

<< < Pagina 4 >

parintii+care+m-au+infiat