Poezii despre parale, pagina 4
Covid-ul și moldoveanul
Motto: Două sedii ale Judecătoriei Chișinău,
vor activa într-un regim special după ce
doi angajați au fost testați pozitiv la Covid-19.
După raita-n parlament, ca o superstiție,
trece virus imanent și pe la justiție!
Mai sleește, mai separă, într-un stil sinistru,
și puterile și țara dintre Prut și Nistru.
Numai că... se stinge lume simplă ca un boț de lut,
din elită - nici un nume, nici un hoț, nici un mancurt!
Nici o lepră, ordinara: Președinte, prim- ministru
numai medicii și țara, Prutul și bătrânul Nistru.
Stă acasă moldoveanul, fără muncă și parale,
stă și-și scarpină aleanul -când la deal și când la vale,
Căci i-i scris în catastife și trecute la registru
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bănuțul
Auzise și Dănuț
Că un ou e cu "bănuț"
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani,
Socotind pe uși, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere,
Ce-a pierdut și ce-a găsit!
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș cu galbenuș.
De atunci și pân-acuș,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care-i scopul vieții tale
Care-i scopul vieții tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ți se spune,
Să n-ai nopți și zile bune?
Să lucrezi și nopțile-n vis
Că n-ai făcut precum ți-au zis,
Să n-ai timp să te odihnești,
Să ai greață când te trezești?
Să nu vezi cum crește floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetița pe afară?
Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ți placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?
Care-i scopul vieții tale,
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne întoarcem
la sclavie forțați de o pandemie
fără să avem puterea de a discerne
la rece în frigul de acasă
după ce-am fost înfricoșați și
și
și timorați câteva săptămâni
de mass-media vândută
pentru un pumn de parale
nimeni nu mai știe care-i adevărul
pentru că nimeni nu-l mai spune
tremuri când vezi că urmează
un breaking news care te lovește
unde te aștepți să nu te lovească
este un fel de ghicit în zaț
sau de dat în cărți
vine dama de treflă și-ți interzice
ieșitul din casă tot weekendul
începi să scrii caligrafic:
merg la pâine și
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevermore
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,
Boi nou dă arcurilor tale triumfale;
Tămâie grea altarelor de trei parale;
Acoperă cu flori prăpastie și-aș zice:
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul psalmodia,
Zi-i, orgă răgușită, imnuri sunătoare;
Îmbătrânitule, dă-ți fard pe urticare;
Ascunde-ți, zid, sub țoale brune igrasia;
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul, psalmodia.
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Că visul neînchipuit s-a întrupat,
L-am strâns în brațe: Fericirea, -ntraripat
Rătăcitor ce omului nu-i spune: apropie-te,
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Și remușcarea-n dragoste: o știe-oricine.
Fericirea-a pășit la braț pe lângă mine;
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciene
(...)
De ce-i atât de puțină poezie pe mormântul tău cenușiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet și cel mai mare român?
E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos șapca în fața ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut șapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În fața ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ți-am adus paos sfințit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Și-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârșit, săracă cunună
Și încolăcește-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet și ultimul țăran,
Eu sunt ultimul om și ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al țărănimii
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec Elvirei
Se sting unul după altul
Blânde felinare roșii...
N-or mai lumina asfaltul
Până vor cânta cocoșii!
Iară eu... Oh! Amărâtul!
Tot privind înspre mansarde,
Mi se răsucește gâtul
Și un dor în piept mă arde!
Dorul după o codană...
Dintre sutele de brune
Numai ea îmi e icoană
Cu ochi negri de cărbune!
Pentru ea mi-aș da și lira,
Chiar de-ar fi să dorm în șanț!
Să mi-o dea de tot Elvira,
I-aș da și ultimul sfanț!
[...] Citește tot
poezie de Livia Frunză (26 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Catrene improvizate
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ți trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale și tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi și tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de școală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îți iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă hoților (După Odă proștilor de Ion Pribeagu)
De-aș face un recensământ,
Să știe și compatrioții,
Cei mai bogați de pe Pământ
Au fost întotdeauna... hoții.
Nu te ruga la Dumnezeu
Să scoți parale din negoț,
Ci roagă-te cum te-nvăț eu:
Iubite Doamne, fă-mă... hoț!
De ce-ai lucra tu ca la ocnă,
Că doară te-ai născut cu moț.
Și iarna de ce să-ngheți bocnă,
Când mult mai simplu-i să fii... hoț.
Cum diploma nu te ajută
Să-ți meargă-n plin vreun negoț,
Cu ață albă de-i cusută,
Să ai patalama de... hoț!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!