palat

Viaţa ne ordonează relaţiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conţinând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou şi chef de viaţă, ca şi când suntem primii oaspeţi şi nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca şi când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. Şi începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăştiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Şi rămânem, rămânem o vreme.

Anda Docea în Camere de hotel, Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi

Doar verbe... "a iubi" şi "a rămâne"?!
Pe piele parcă-mi trece mâna ta
Ce ştie-a mângâia şi-a coace pâine
Şi-a smulge dintre nori câte o stea.

Eu sunt mereu atent la conjugare
Că-n viaţă au doar timpul "infinit",
Tu vino să-mi pui nota "sărutare",
În suflet eu să-ţi fiu cel "absolvit"!

Nimic n-ar trebui să le separe
În textul cu "Cei doi îndrăgostiţi
Atât se mai iubeau cu foc din soare..."
Ea dusă, el rămas şi scos din minţi.

Hai vino dulcea mea neîntinare,
În mine ţi-am zidit un mic palat!
Sub talpă îţi aştern boboci de floare,
Şi poate-ai să rămâi iubind curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul din Carpaţi datează din cel de-al XII-lea sau al XIII-lea secol. Pe vremea aceea, sub cârmuirea căpeteniilor sau voievozilor, mânăstiri, biserici, palate şi castele se fortificau cu tot atâta grijă ca târguşoarele sau satele. Boieri şi ţărani erau nevoiţi să se păzească de atacuri de tot felul. Împrejurarea asta explică de ce vechea zidărie a cetăţii, bastioanele şi donjonul îi dădeau înfăţişarea unei construcţii feudale, gata de apărare. Ce arhitect a ridicat-o pe podişul acela şi mai ales, la asemenea înălţime? Nu se ştie, iar îndrăzneţul artist a rămas necunoscut, de n-o fi cumva românul Manole, cel atât de falnic cântat de legendele valahe şi care a zidit la Curtea de Argeş vestitul palat al lui Radu Negru.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subţire cămaşa mortului
trebuia să-l îmbrăcaţi în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l aşteaptă cu rugul aprins
sub cupola de ţărână.

Greierii au intrat în pământ
vara s-a dus
din toate părţile vin spre mine
lopeţi hârleţe de gropari.

Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol şi alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit
încercând să ridice pe ziduri de carne
un drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul

[...] Citeşte tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie I

Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.

Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).

Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?

Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasămite, bucătarul împăratului, un ţigan negru şi buzat, se dusese d-a minune să vază ce mai ala, bala, pe la flăcăii ce stau la pândă. Şi daca dete peste dânşii dormind şi peste dihania spurcată fără răsuflare, el se aruncă cu satârul de la bucătărie şi-i tăie capetele. Apoi merse la împăratul cu capetele şi i le arătă, fălindu-se că el a făcut izbânda. Iară împăratul daca văzu că se înfăţişează bucătarul curţii cu izbândă, făcu o masă mare, ca să-l logodească cu fie-sa, şi pusese în gând să facă o nuntă, unde să cheme pe toţi împăraţii. Ţiganul arăta la toată lumea hainele sale pe care le umpluse de sânge, ca să fie crezut. Când ajunse viteazul nostru la palat, împăratul cu voie bună şedea la masă, iară cioropina sta în capul mesei pe şapte perne.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă, dar grea, cu multele ei locuţiuni, îi cam jena pe prietenii noştri, am dat-o de o parte şi am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă ştie niţică franţuzească, o învaţă într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care în înţelegere cu Domnii de atunci şi c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea, şi-ar face cruce creştinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie şi păstrul limbei, n-o mai înţelege.

Mihai Eminescu în ziarul Timpul (22 ianuarie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI, pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM, la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

* Este vorba despre Dhyāna, obţinerea unui anumite stări de echilibru şi conştientizare profundă.
Practicile yoga se inspiră din Dhyāna.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătaţi-vă!

Asta-i!
Trebuie să fiţi mereu beţi.
Este imperativ!
Numai aşa nu veţi simţi
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râşnindu-vă până ajungeţi ţărână.
Îmbătaţi-vă şi rămâneţi beţi.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiţi beţi.
Şi dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui şanţ,
în singurătatea ceţoasă-a camerei voastre,
iar beţia se risipeşte sau dispare,
întreabaţi vântul,
valul,
steaua,
pasărea,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!