oportun

Proiectul zero

Şi dacă timpul e infim
şi indispensabil
nu-i destul
să-ţi faci timp
nici să-l drămuieşti
mi-am zis cu elan
fă-te tu însuţi timp
ca să destăinui
şi să dozezi vremea
în mod oportun
numai aşa poţi atinge
a patra dimensiune
şi am continuat
fă-te tu însuţi lumină
ca să dovedeşti
a cincea dimensiune
şi aşa mai departe
să evoluezi continuu
până la stadiul de duh
ca să accesezi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De citit, citeam la întâmplare, pe apucate, şi n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învăţătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forţez o impresie favorabilă. Şi au fost câţiva profesori care s-au lăsat înşelaţi, ba chiar au văzut în mine o speranţă, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoştinţă deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră

Viaţa aceasta e grăbită
Merită din plin trăită
Să ne bucurăm întâia oară
De tot ce n-înconjoară

Răzbim prea sus noi uneori
Am vrea şi cerul plin cu nori
Dar uităm ca să privim
Spre fraţii cei din vecini

Să trăim noi în prezent
Mereu atenţi la moment
La momentul oportun
Să-ncerci să fi un om mai bun

Să nu visam la viitor
‎La când eu oare o să mor
‎Să gândim doar la prezent
Iubire, dor, mult sentiment

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (februarie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căderii în păcat

Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!

Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!

Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ţi-l spun:
În staţiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!

De ce, iubito, te-ai ascuns?

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul

Nuanţat pe scara timpului
Nimic mai oportun ca prezentul
Un infinit infim de mii de stele
Şi alte multe mii de carate
Concentrat în propriul sistem
Singular în plan sensibil
Absolut în stăruinţă
Trainic în statornicie
Desăvârşit în existenţă
Nelipsit din cotidian
De faţă în orice moment
Ne despărţit de existenţă
Călător cu viteza timpului
În sincronism cu vremurile
Asul din mâneca lui Cronos
Să fie prezentul mare spirit
Cel de toate clipele
Singularitate imanentă
Inspiraţie de la Big Bang.

poezie de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul cu gămălie al domnului Smith

Serile începeau cu oftatul prelung
şi dangătul clopotului
liniştind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrăţişării de pahare
golite cu tihnă şi sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalţi.
Averile agonisite cu preţul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarţi.
Munca asta de unul singur
înţeapă prea adânc în noi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

Lacrimile-mi în cascadă,
Se adună pe la gene...
Şi le las acum să cadă,
Pe sâni... zone erogene,

Se strâng toate în buric...
Şi acolo.... clocotesc,
Lin, încet şi pic cu pic,
Îţi arăt cât te iubesc.

Doar cu-n deget, le adun
Le arăt calea spre vale...
Şi-n momentul oportun,
Pier sub pântecele moale.

Am noroc că mă învii,
Cu privirea ta curată...
Şi cu pletele-ţi zglobii,
Străluceşti, eşti minunată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (30 martie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul român este un popor sfânt. Un popor care este sub controlul şi sub ochiul divin al Fecioarei Maria şi al lui Iisus Hristos. Noi de două mii de ani ne ştim în această credinţă, dar anii dinainte de Hristos au fost tot anii lui Hristos, pentru că venirea Lui a fost în momentul oportun, dar El a existat din toate timpurile. Noi suntem supravegheaţi de ochiul divin de când acest popor a luat naştere, fiind consideraţi ca aleşii lui, pentru că prin păstrarea tradiţiei muzicale, a sunetului divin, noi ne-am păstrat însăşi întreaga divinitate în Iisus Hristos. Aceasta este părerea şi convingerea mea.

Gheorghe Zamfir în interviu (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velele nemuritoare

Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uşi de aur
Şi vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca şi, cântând, vom înălţa velele nemuritoare.

Eternitatea nu-i făcută de timpul lung şi mult,
O oră şi iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Şi pot oferi mult mai multe de auzit şi de văzut
Decât poate viaţa spăla şi şterge cu toate lacrimile ei.

Iubito, ne despărţim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci şi de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;

Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noştri se privesc şi-şi iau cel din urmă rămas bun.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul mă pune întotdeauna la punct

De la o vreme călătoresc prin lume şi n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătăţii prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă plecat acasă.

Nu moare nimeni de prea multă plăcere
un moment oportun trebuie folosit,
scrisuil îmi rămâne ultima fotografie în detaliu
în care las sufletul să rodească din amintiri.

Închis apoi între pereţii interiori
am învăţat să-i ascult cu răbdarea pusă la încercare,
dar am obosit,
sunt cuprins de un somn nevinovat
prin care visele vâslesc pe tărâmuri străine.

Mă închid în obişnuinţe vechi
de care nu pot să scap fără să lupt cu înfrigurare
până capăt conştiinţa faptului împlinit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!