Poezii despre odihnit, pagina 4
Iubire de-o maree
Imi amintesc cum motaiam
la umbra gandului tau verde
si-a valului forma luam
cand somnu-alene sarutam.
Ne-am cufundat atunci, inlantuiti
o data c-un talaz sosit cu fluxul
si-am desenat visand, uimiti,
gesturi pornite dintr-un grai al mintii.
Ne-am sarutat pe-un pat de val,
ne-am alintat cu libertate
dar apa s-a retras, cata pudicitate
si-am devenit inseparabili pan` la mal.
Ne inganau doar pescarusii rand pe rand
si glasul lor ne completa iubirea
si cu refluxul ne-am retras pagani, visand,
pe plaja marii sa ne ocrotim simtirea.
[...] Citește tot
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Între cer și pământ
Între cer și pământ ne zâmbește durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfășați în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.
Câștigând teritorii se absolvă de vină
Și ne face să credem că așa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.
Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Și-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Și-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieții înc-un minut.
Nu-și trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-și leapădă moftul de-a juca necinstit,
Își dezbracă năravul și-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baliverne
Visul fuge pe furiș și dispare în lumină,
ascunzându-se-n grădină, printre frunze de măcriș
A trăit o aventură de SF, în somn de minte,
și-a scris false jurăminte pe-o banchetă, -ntr-o trăsură.
Chinuit de remușcări, fură unui mac sămânța,
să își adoarmă conștiința ce-l ucide cu-ntrebări.
O bea c-un pahar de rouă, să-și mai spele din păcate,
din panseluțe tărcate își face-o pijama nouă.
Cască, mort de oboseală, sâcâit de un bondar
ce zboară pe sub umbrar, căutând agoniseală.
Soarele curtează vara și-o seduce c-o privire
când, spre seară, -n ațipire, îi mângâie fețișoara.
Trezindu-se odihnit, visu-ar vrea să se distreze
și în roz să coloreze somnul omului mâhnit.
Îl găsește pe Moș Ene, adormit lângă o pleoapă,
ia cinci picături de apă și îl stropește pe gene.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzunarul timpului de la piept
cu mâna la tâmplă prețuiesc o filă din carte
și-i mulțumesc timpului ca esență a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colțul meu de cer
în patul verde cu dimineți odihnite de îmbrățișări
notez într-un caiet zilele seri și nopțile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire
alt poem aceeași femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest
seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăși viața
o imagine trecută pe o invitație
la timpul prezent
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea lactee
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita liniște adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopții oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!
Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză și devenire
Am fost de dinainte de vreun fals
Când nici un pom nu cunoscuse floarea
Și nu se inventase sărbătoarea
Ovul și spermatozoid, dansând un vals...
Am fost bătrân, matur și tânăr, și fugar
Și obosit, și odihnit, și crud
Și hămesit, și-ndestulat, și ud
Plouat, uscat, iubit, urât, avar...
Am fost micuț, cât bobul de muștar
Și mare-am fost, semeț cât un sequoia
La Termopile am luptat, la Troia,
Și paznic la Palatul de Cleștar...
Am fost în tot ce vezi, am fost în toate
Văzute, nevăzute, zi și noapte
Am fost în zarvă mare, printre șoapte,
Am fost în nedreptate și-n dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul risipitor
S-a-ntors cuvântul răsfățat pe-o parte
Fără să știi că-n astă tulburată noapte,
El te-a trădat în somn, pe când mă respirai,
Și și-a oftat, pe-ascuns, vocala fără grai.
S-a odihnit consoana'n, patul meu, de gene,
A firuit un "hmm", șoptindu-mi de plăcere,
Zadarnic pritoceai pedeapsa lor
Ți le-am răsfrânt sub pleoape, locutor.
Ai vrut sa-l amăgești, înrâurind extreme,
Stigmatizări, exil, sperjur sau anateme,
Atât mi-a fost de-ajuns, ca să-l ajut
Ți l-am transcris pe buze... convolut.
Și ai gemut... mi-ai dat, din nou, dreptate
Cuvântul l-am tratat, prescris în noapte
Iar șoapta-ți dezgolită propășea vocale
Gesticulând mirări, secate de consoane.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit,
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus, pe cerul plin de nuferi, plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce, încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid, aduceri doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pași-ncet, cu greu.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus pe cerul plin de nuferi plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid cu-aduceri, doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie, cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic, prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pașii grei cu greu.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație "Toate-s vechi și nouă-s toate'' M. Eminescu
În calea timpurilor care trec
Ca viitor mi-apare-ntreg trecutul;
Mă strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care-mi petrec,
Îmi aflu veșnicia mea și scutul.
Un fluture-n livada înflorită
Se rătăcește-n razele de soare,
Gustând nectar, ciupind din floare-n floare.
În capătul livezii mărginită
Și-oprește zborul--floare obosită!--
A obosit dar tot ar vrea să zboare...
Se-așează jos pe-o galbenă petală
Și-și înfrânează-al aripilor zbor,
Și capul mic l-apleacă-n jos, ușor.
Adoarme-o clipă, somn cât o clipeală.
O, dulce-i somnul muncitorilor!
Se mistuie pe dat-întreaga lume
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!