odihnit

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub şoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veşniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
şi-n şapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereţi te strâng,
în mine porţi o linişte vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieşită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

POVESTE BIZARĂ

în povestea mea bizară
începută-n primăvară
lanul grâului e copt
şi cireşul dezinvolt.
trandafir a inflorit
şi noaptea a aţipit,
doar, vreo ceasuri câteva
cât să pot adulmeca
un miros de fân cosit
pe care m-am odihnit.

adu-mi vară ceva nou,
pune-n casa mea cadou
suflet viu, şoaptă de om,
ca să pot noaptea să dorm.
lasă-mi florile-n fereastră
şi nu pune sită deasă
din a norilor cădere...
lasă-mi ziua ce mă cere,
zvăpăiată, zgomotoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

După ce Dumnezeu a creat lumea
nu s-a odihnit până ce nu a inventat
prietenia.
A ştiut că vom fi uneori
păsări cu o singură aripă
ce se zbat neputincioase să zboare
spre înalţimi;
căzuţi, înfrânţi, nemângâiaţi.
Şi atunci ei, prietenii noştri
sunt îngeri văzuţi ce ne dăruiesc
aripile lor.
Îngenunchează lângă noi,
ne ţin în braţe cum
ţine Dumnezeu pământul în mâinile sale;
ne şterg lacrimile cu năframe albe
tivite cu speranţe,
mângâierile sunt adieri de vânt
de primăvară
iar îmbrăţisările au
parfum de suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta frământat

Ţi-au intrat crăpăturile mâinilor
în pâine,
mamă,
de-atâta frământat
cu lacrimă şi miere
inima ţi s-a adâncit în alb
genele ţi s-au odihnit pe rumeneala ei,
chiar dacă troienele se ridicau
mereu tot mai ameninţătoare pe la tâmple
nici măcar ploile
ce-ţi murdăreau cerul sufletului
nu-ţi făceau pâinile mai amare,
cu toate că încet încet
deveniseşi rana unui tăceri
atât de mică
printre înţelepciunea altor tăceri
încât ştiam că
nu vei mai avea niciodată dorinţe!

poezie de Camelia Buzatu din Spinii secundelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne este dată o singură moarte pentru ca, realizându-i farmecul de prima oară, să nu fim atraşi de ea mai puternic decât suntem atraşi de viaţă. Dumnezeu nu ne-ar putea ţine în viaţă, aşa cum nu ne-a putut păstra inocenţi. Am tinde necontenit spre suicid. Sexul ne este oferit ca înlocuitor al morţilor multiple. O dată ce ne-am odihnit după o dulce moarte, suntem nerăbdători să o trăim din nou. Există oameni posedaţi de ideea morţii. Ei sunt convinşi că e frumoasă şi că e cu atât mai bine cu cât vine mai repede. Încearcă tot timpul să-şi ia viaţa, punându-se în pericol.

Puşkin în Jurnal secret 1836-1837
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Maldive...

(in grai basarabean)

Moto: Potrivit investigaţiei "Vacanţele de lux ale preşedintelui", realizate de Ziarul de Gardă, preşedintele Igor Dodon, ale cărui conturi, în ultimii 15 ani, au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat, s-a odihnit în această perioadă în zone exotice.

stau ai noştri la Maldive
vrei nu vrei da recunoşti
stau aşa fără motive
că-s plătiti de mulţi şi proşti

preşedintele zâmbeşte
-prima doamnă-i buză strânsă
dacă ţara uăi plăteste
şi pretenţii ai la dânsa?!!

da copchiii ca copchiii
veseli stau, bronzaţi, vioi
-au noroc-li-i dat să fie
cu părinţi ciobeni la oi...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 an

Clipe trec peste gând,
Azi, sunt doar un mormânt
Cu-amintiri în cuvânt,
Ce se sting doar arzând.
Numai eu pot să zbor
Către-un cer infinit,
Într-un trup odihnit
De-alinare şi dor.
Nu aştept nici acum,
Nici-un semn, nici-un gând,
Doar sclipiri rând pe rând
Se topesc, se fac scrum.
Eu, vă las într-un gând
Şi-o să trec într-o stea,
Numai eu, numai ea
Peste voi, peste rând...

Sibiu... 08 ianuarie 2022

Dumnezeu să te odihnească în pace, tată!

poezie de Liviu Reti (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride

Mă copleşeşte bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieţii
şi simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.

Aud tristeţile pulsând în urechi
şi-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colţ al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
aşa cum sunt ploile
în luna lui martie...

Şi atunci ştiu

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi tu

Au amuţit de prin păduri toţi cerbii.
Şi lupii, deodată, au tăcut.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Eu unde aş fi fost? Ce-aş fi făcut?

În scoaba de copită se adapă
Mici vietăţi ce vor mai rătăci.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Din ce motive-aş supravieţui?

Cu sufletul plecat în pribegie,
Ecoul depărtării a-ncremenit.
De n-ai fi tu, să îmi respiri aproape,
Aripa mea unde-ar fi odihnit?

În umbra de-ntuneric, pe furiş,
O altă dimineaţă se-ntrevede.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Pădurea n-ar mai fi atât de verde!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!