Toate rezultatele despre mozaic, pagina 4
Un gol etern
rotund himeric adunat sub pleoape
cătușe pe mâini
infern la picioare
e foarte târziu și atât de întuneric
și atâta verde-n jilțu-n care stau
pe mozaic dansează o lumină
a tragerii mele pe roată
în miezul adâncului dens e tăcere
și-o orbitoare prăpastie
un gol etern îmi cade pe umeri
așteaptă-mă ieri
tu care n-ai venit niciodată.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caldarâm
mozaic pustiu de pași,
sentimente-anagramate,
alunecă fluid din privire,
strivindu-se de pietre mute
Amărăciunea cerului
îmbracă mantie de ploaie.
Întind mâna șerpuitoare de ape
către suflet
sa-i șterg urmele sărate
cu dunele de nisip ale timpului.
Strig ploii să adune norii
pe cale de valuri,
și trimit inima
să picteze chip de apă
pentru atunci când
lacrimile vor arde cu flacără
aprinsă din jarul amintirilor
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ab initio
răsăritul se încolăcește peste noi
ca un animal fără umbră
d i s t r a s
te privesc cum pleci
acoperită cu batikul șofran
unduindu-ți șoldurile
mozaic al pașilor în cerc
lasându-mi în ochi fantasme
pe buze gustul sărat
al umărului dezgolit
nu mai știam să te chem înapoi
mă întorceam
până la prima atingere
prin memoria
cuvintelor de rămas bun
adulmecam
zâmbetele de cuarț
rătăcite în așternut
visuri
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mozaic
A spart gura târgului umplând strada de plombe,
Împrăștiindu-și zebrele în căutarea leilor rari,
Lăsând trecutul alandala cu accidentări în catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sărind prag după prag, dup-alți bogați florari.
Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai răsare demult nici pe bolțile bisericilor
Mâzgălite de înjurăturile milițianului sau derbedeului
Teologizat în bătălia fratricidă a acumulării valorilor clericilor.
Pică ocazional câte un ochi de sticlă în gura uimită
Rămasă într-o căscătură plicticoasă din fade ecrane
Promulgând ineptice cumpărături întrerupte de-o peliculă lipită
Cu măscărici, mulți sforari guralivi, botoxice vădane.
Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele știri
Din inelele bine ținute încercuite-n băncile parcurilor
Unde se pun la cale îmbrățișările morților cu oștiri...
Și mai la modă parade de stabilire după merite a țarcurilor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil clasic
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnișoară.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roșcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat și semizeu
căci îmi este foarte rău.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri îngrijite
melancolia toamnei s-a strecurat în mine
o transpun în slove rânduri îngrijite
din cioburi de vise cu sclipiri hialine
creez un mozaic pentru lumini mijite.
cerul mi-a promis un destin mirabil
un miracol s-amplinit în sufletul meu
Dumnezeu m-a vizitat în mod admirabil
cu salba amintirilor îl voi slăvi mereu.
am primit lumina, muzica îngerească
reverberează-n sânge în gândirea trează
cred că iubirea divină o să mă lecuiască
de boală de tristețe să plutesc pe o rază.
lumea creștină o să mă recunoască
poet al mirărilor cuprins de emfază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
întunericul
întunericul a construit un zid,
pare mai lung decât orice mângâiere.
atunci mi-e dor de tine,
când pereții capturează esența inimii.
am vrut să rămâi, la fel ca aerul,
dar luna pierise.
o amestecare de ființe și lucruri
au făcut o altă așezare între ziduri.
pe mozaic dansează umbrele tragerii mele pe roata eternă.
cele două mâini sunt o movilă de mâini
captive în ploaia de lucruri mărunte.
exist închipuit în ochiul frunzei,
în strigătul inert din cele patru vânturi.
în curba răsturnată de vânt orizontul e șters, nu există.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou în tablou
(mozaic)
coama unui prinț al deșertului
atinge visul-
o altă fată morgana?
în voia valurilor,
sub blândețea lunii,
mii de fluturi...
săgetător rătăcitor-
ochiul farului
țintește mai bine.
dibuind polul nord-
treji
șlefuitorii de pietre.
apele se rotesc,
cântecul stelelor
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai respirație
Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.
Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!