Epigrame despre minte, pagina 4

Se cer, pe conştiinţă,
Solemne jurăminte;
Deci "X", în consecinţă,
Atunci când jură... minte!

Cum ne minte la tot pasul,
Guvernantul, tip fălos,
Riscă să îi crească nasul,
Până îl va trage-n jos.

Văzând că e nespus de rea,
Trăieşti mai reţinut, cuminte,
Dar nu mai poţi scăpa de ea,
Că are ţinere de minte.

- Mai ţii tu minte când dormeam în fân,
Şi deseori te mângâiam pe sân?
- Mai ştiu, Ioane, dar un bou netot,
Mi-a-nfulecat un sân cu fân cu tot!

După tragicul regim,
Toată lumea azi ne minte,
Şi de-atuncea nu mai ştim
Încotro e înainte.

În lumea plină de erori
Ridicolul nu se dezminte:
Prostia e, de-atâtea ori,
Stăpână... pe un car de minte.

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 184/2004 (9 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că adevărul e în vin,
Interesează mai puţin;
Mai important e altceva:
Că minte cel ce-ntr-una bea!

Când femeia nu te minte,
Parcă nu e-aşa fierbinte;
Şi mai e, în plus, ceva!
La ea "Nu", înseamnă "Da"!

Mulţi pe la TV se duc –
Unu-njură, altul minte
Şi abia dacă produc
O "beţie de cuvinte".

Guvernul de uniune
Nu acceptă-nşelăciune.
El este mult mai cuminte:
Nu te-nşală, că te minte.

epigramă de Victor Becheanu (3 iunie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 4 >

minte