Poezii despre mi-as dori, pagina 4
Mamă
mamă
eu mi-aș dori să mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau să mă ții în brațe
mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă
mamă
toți arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi
și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înnoptare
m-aș cuibări în osul timpului
durerea îngenuncherilor aș asculta
înspre o altă lumină târându-mă
mi-aș lăsa numele scobit până la sânge
leagăn l-aș face fiilor pe nopțile mele
în somnul lor ar trăi flămânde patimi
secătuită mi-aș îngropa urmele
în carnea bătrână a pământului
aș răsări într-un miez de nufăr
mlaștinile pântec mi-ar fi încă o zi
mi-aș aprinde înserarea la căpătâi
îndurând nașterea ca pe o moarte
n-aș mai închide ochii la marginea căinței
osul timpului mi-ar fi deja mormânt
poezie de Ela Victoria Luca
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rog timpul să-mi lase răgaz
Atât mi-aș dori ca să zbor,
Cu tine, departe de lume,
Să scriem poeme antume
Și-apoi liniștită să mor.
Strivind desuete cutume,
Aș vrea să mă-mbăt de amor,
În carne, să simt vorba dor,
Ce glasu-a-ncetat s-o sugrume.
Rog timpul să-mi lase răgaz,
S-avem timp destul să iubim.
Povestea s-o scriu c-un plaivaz,
Urmașilor să le-amintim,
Că viața nu are alt haz;
Iubind, vom uita că murim...
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfuzie
O voce caldă de copil
Perfuzie bine-venită
In toamna asta istovită
Cu nori pe cer si gust amar
Mi-aduce inocent in dar
O nouă zi
Si râsul lui, cum altul nu-i
Este o sfântă liturghie
Din colaps astăzi reinvie
O inimă-mpietrită -n timp
El este apa vie
Intind o mână și zâmbesc
Apoi intreb de ce-a venit
-Stiam bunica că ti-e dor
Nu am venit intâmplător
Si mi-aș dori să poți să vii
La bradul cu copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc în stare de urgență
Te chem în noaptea rece și pustie,
Tu nu-mi răspunzi la dulcea mea chemare,
Mă resemnez, așa a fost să fie,
În casă, condamnat la izolare.
Se distanțează oameni între ei
Ca pomii ce-i sădeam în primăvară,
Din flori am mirosit doar ghiocei,
Nu mi-aș dori și alte flori să moară.
Privesc prin geam înspre albastre zări,
Am să îndur, mi-e dor de-a ta prezență,
Iubito, ne-am iubit în multe stări,
Dar niciodată-n starea de urgență.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept un gând
Să vină inspre mine....
Aștept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!
Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aș vrea
Si mi-aș dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fluturelui hoinar...
Mi-aș face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar,
Ca să le-arăt că sunt berbant
Și nu doar bun de insectar.
Promit să fiu un bun amant,
Că am trofee-n inventar.
Mi-aș face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar.
Ca să le-arăt că sunt galant,
O să mai las ceva-n pahar.
Deși plec mâine în neant,
Doar pentru-o zi din calendar,
Mi-aș face viză de flotant.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
iar din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
și din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
țin locul
unei cărămizi din zidul
care te strânge încet
încet se apropie și te îmbrățișează
dintr-o regretabilă eroare
te lezează peste tot
unde te atinge cu mișcări
ce se vor tandre
țin locul unei clanțe
mă ții strâns în palmă
ai pielea catifelată și mă faci să mă simt bine
oamenii spun că asta e fericirea
mă bruschezi grăbită
și palma ta mă abandonează
țin locul unui toc de pantof
bați cu mine pe o podea lustruită
mergi puțin strâmb
și simt că plec ba în stânga
ba în dreapta fără să mă echilibrez
te clatini dintr-un motiv
pe care numai tu îl cunoști
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!