Poezii despre mercantilism timpuriu, pagina 4
Amurg pe cai
Amurg pe cai cu seri de fum, subțire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care știi c-ai mai trecut odată
Și o desprinzi acum din amintire
Halucinează bălți de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieșirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;
Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândește
Din menghina ursitei ca un clește
Suav teroarea ne-a pătruns în oase
O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiți pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Și cad vrăjiți în somnul de melasă.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar Dinamo București
Susținută indiferent de rezultate
Are cea mai frumoasă galerie.
De către jucători... tricourile-s purtate
Mereu cu demnitate și mândrie.
Suporterii cântă, fac coregrafii
Pleacă la kilometri depărtare.
Alături de echipă-n nopțile târzii,
Fericiți, acasă și în deplasare.
Are simboluri, îngeri păzitori,
Dinamo e vegheată zi și noapte.
De-ai clubului adevărați iubitori
Plecați prea timpuriu în Eternitate...
Când spui mândrie, iubire, onoare,
Gândul te poartă doar la o echipă.
A cărei casă e în "Ștefan cel Mare"
Și de la fondare joacă-n prima ligă!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu deștepta din somn tăcerea
nu deștepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ți, doamnă, tu, durerea
și n-o purta ca pe-un erou.
aproape aș vrea să nu te știu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceața timpului, prin fum.
în sufletul tău, orișicum,
am locuit foarte puțin
și nu știu cât și nu știu cum
și de ce calea ți-o ațin.
lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri pășește-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără nicio îndoială
Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voință și încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
și am învins.
Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
șinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.
Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conștiinței,
mă regăsești oricând urcând scara
unui veac de împătimiți.
Nimeni nu-mi oblojește rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie negru
Căpitane, tu ești a noastră rază
Și de tine ne e foarte dor...
Domnul să te aibă-n pază,
În sufletele câinilor rămâi nemuritor.
Te purtăm în gând, nu uităm niciodată
Locul în care ți-ai dat ultima suflare
5 octombrie 2000, în această dată
Ai devenit Îngerul din "Ștefan cel Mare".
Un câine roșu și dincolo de moarte
Purtai mândru numărul 11 pe tricou.
Plecat prea timpuriu în Eternitate
Să fii în Cer acum al nostru-erou!
Echipa preferată de Sus îți veghezi,
La fiecare meci numele tău răsună.
Calea spre victorie ne-o luminezi,
Îți simțim prezența și-n tribună.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria corzilor
Naivi noi de pretutindeni
Escamotând măști hilare
Ludici noi de peste tot
Parafrazând cântări
Acei care am fost
În stare să tranșăm destinul
Acei care suntem
În stare să ne răstălmăcim
Fără stare pe meleagul uitării
Acei care eram sortiți
Pe trecere interzisă
Acei care ne găsim
Excluși din edenul timpuriu
De la Adam încoace
Căutători ipotetici de modele
Ne transpunem idilic
La coarda sensibilă
Din universuri paralele
În universuri alternate
Spre universuri infime
[...] Citește tot
poezie de David Boia (10 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
paso doble
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor
am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie
mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite
aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste
Vino la mine, încă nu-i târziu
Și ține-mi capul strâns în poala ta,
Să nu tresar când somnul timpuriu
Într-un coșmar adânc s-o transforma.
Vino, cuprinde-mi tâmplele fierbinți
Și pune-ți gura peste gura mea,
Cu pasiune-ncearcă să m-alinți...
Așa începe, acuma, dragostea!
Îmbrățișează-mă, nu fi nătângă,
Abia prinde trupul tău contur,
Sărută-mă, să nu mă smulgă
Valul de spaimă care crește-n jur.
Și poate rade totul. Eu o să-ncep să strig
Să-mi vină-n apărare chiar și-un stol de iele...
Atunci nu vom pieri bolnavi și nu se sting
Nici soarele, nici celelalte stele!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea pe nou
La etajul nouă unde scriu,
Ca-n chilia unei mănăstiri,
Să mă nasc pe nou e prea târziu,
Ca să poți, Tăcereo, să te miri?
Zilnic cerc să văd de mai sunt viu
Și-mi strig numele fără cuvinte.
Am îmbătrânit de timpuriu,
Nici murirea nu mă ține minte.
Spre Golgota trepte urc mereu
Și când cuie-mi bat eu însumi mie
Mi le smulge grabnic Dumnezeu.
"Te grăbești", îmi zice, "iasomie,
Înflorește-ntâi și-apoi vei sta
Între spini-tâlhari la judecată,
Lacrimile te-or crucifica
În amurg, și-n zori, și înc-odată
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (17 aprilie 2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa îmi sfătuiesc românii
Le spun celor care vin din urmă
Și nu știu spre ce se-îndreaptă,
Să nu rămână doar o turmă.
Să aibă minte înțeleaptă.
De timpuriu să învețe
Să nu stea cu capu-n jos.
Să lupte, le dau povețe,
Când cuțitul e la os.
Să lupte pentru cetate.
S-alunge răul nemernic.
Să-și facă singuri dreptate.
Să iasă din întuneric.
Să iubească țara, pentru ea să lupte.
În viață să-și făurească un trai mai prosper.
Dușmanul de-aiurea, aprig să-l înfrunte,
Pacea să domnească pe al țării cer.
Așa îmi sfătuiesc românii.
Să lupte precum străbunii.
Oricâte bătălii purtară,
Ei n-au lăsat țara să piară.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!