maria magdalena

Ave Maria!

Când necazul, sărăcia
Îl străpunge pe "umanul om"
El mai zice: "Ave Maria!".

tristih de Mariana Bubuioc (29 iunie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ţi-l încetinesc
Şi cu capete de hidră
Nemurirea ţi-o hrănesc.

Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuţind iubiri latente
Spre hătişul inimii.

Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.

Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorţii pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria Sa Ţăranul

Între cer şi-ntre pământ,
Fie ploaie, fie vânt,
El, cu mâinile crăpate,
Duce pâinea ţării-n spate.

epigramă de Maria Ioniţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele şi tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roşu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea şi aşa şi aş dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poţi avea pe lumeTomeşti dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit...

A înflorit speranţa
Din spinii din cunună,
A înflorit credinţa
Din ţepii ascuţiţi,
A înflorit iubirea
Din flamura creştină,
A înflorit şi moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit şi lacrima
Simbol al suferinţei,
A înflorit şi soarele
Vâslaş neobosit,
A înflorit şi cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tuşe de creion,
A înflorit căinţa
Pe muchii de amvon,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfetnic (către Ştefan cel Mare): Măria ta, Măria mea e la tine?

calambur sub formă de replică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere nu există...

În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spaţii-ntre versuri de poem.

În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' şi de caracter.

În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Eşti al destinului tău autor.

În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monştrii nu te sfâşie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie
floare de crin
cu Fecioara Maria
Regina Maria
eşti nume divin

gogyohka de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Maria: femeia lui Dumnezeu.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (31 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!