Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

luni

Toate rezultatele despre luni, pagina 4

Adevărata față a lumii

Cu-amabilitatea... încetează.
Ochii închiși nu-i mai ține.
Tratează-i cum te tratează
Și-apoi îți va fi foarte bine.

Oamenii nu sunt cum par,
Te mint așa de frumos...
Tu pui la suflet în zadar,
Învață să fii crud, nemilos!

Fugi de lumea perfidă
Care-ți pune bețe-n roate.
Și vrea doar să te ucidă,
Să te distrugă cât poate.

Înconjoară-te de oameni buni
Ce merită mereu respectați.
Și sunt alături de luni până luni,
Ei lângă tine trebuie păstrați!

poezie de (21 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

La o cafea

ți-ai luat picăturile
întrebi sorbind din cafea
încheie-mi ziua asta la spate
nu ajung la fermoar
da le-am luat spun absent
de ce pui ziua asta noroasă pe tine
măcar ia pantofii aceștia din petale roșii
ai uitat azi e ultima ta zi
a mea întreb și un rău urcă prin tălpi
până la inimă strângând-o
ai întrebat în ziua când m-ai surprins
turnându-ți picăturile în cafea
ai întrebat surâzând,, cât mai am?"
șase luni am răspuns
azi sunt șase luni
șase luni de când le iei singur
neîntrebat netulburat fericit
au trecut repede zâmbesc
și unde vei pleca acum
poți să îmi spui mi-ai promis

[...] Citește tot

poezie de din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ziua de luni

ziua de luni e fixată în nori,
cerul e mușcat de toamnă,
frigul de viață din frunze coboară,
mireasmă de ploaie.
blocurile par în ruine, mânjite de ud.
vocea ta rănită se adaugă secundelor sparte.
nu-i ultimul zbor pe-o spirală.
e doar o clipă rotundă ce mă ține captivă
cu literele muiate în apă
lipite de cele patru direcții,
plonjând în derivă.
și păsări și pomi și pietre
le vreau reînviate,
albastrul ciobit de nori să se-ntoarcă
între cer și pământ
tu, neștiut, să-mi fii cel mai aproape.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Tic

Mă rog de poezie să treacă pe la mine
Să terminăm volumul de versuri început
Că de vreo nouă luni de nopți deloc nu vine
De nouă luni de zile stau singur, trist și mut.

O fi rămas borțoasă la ultima-ntâlnire
Și-acum se pregătește să nască un cuvânt
Și-apoi să mi-l aducă pe suflet moștenire
Să-l cresc, să-l fac un vers, apoi să-l spun în vânt.

Că lumea nu-nțelege din câtă așteptare
Ajunge un cuvânt care se naște mic
Să nu poată să moară de cât este de mare
Și să rămână veșnic pe buze, ca un tic.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Tănase

În pelegrinările mele prin țară, caut și ascult cu atenție și răbdare cântecele țăranilor. Încerc apoi să pătrund bine muzica, ritmul și sensul cuvintelor, mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului și apoi procesul este foarte complicat. Se bazează pe observație, pe concentrare, pe o muncă migăloasă și perseverență. Nu le interpretez imediat cântecele mele, cântecele culese. Le las mai întâi să-mi răsune în inimă și mult mai târziu, luni sau poate ani mai târziu le transmit oamenilor. Ani sau luni mai târziu le fac să circule mai departe.

în interviu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

De luni și luni de zile, același vis se repetă: o tânără de o frumusețe suprafirească îmi retează capul cu pletele-i roșcate (operația nu e dureroasă, ci extrem de înspăimântătoare: capul ce se rostogolește conține în el memoria mea și deci o identitate care dispare, fără prea multe remușcări, de altfel), apoi, fărâmițată în mii de imagini, îmi pătrunde în toate ungherele și cotloanele trupului: circulă prin sângele meu, îmi umple toți porii, se aține în carnea și în respirația mea, e prezentă în gândurile mele, înlocuiește tot ce-am iubit în trecut și toate speranțele mele proiectate în viitor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Garfield: Urăsc zilele de luni.

replică din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca BuharSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dr. George O'Malley: De ce l-ați operat odată ce cancerul se răspândise în tot corpul?
Dr. Miranda Bailey: George.
Dr. George O'Malley: El a insistat să îl operați, indiferent de consecințe.
Chief: Trebuie să respectăm dorințele pacienților.
George O'Malley (către Bailey): Mi-ați promis că îmi veți spune totul. Ar mai fi putut trăi săptămâni, luni. Eu, mama, ne-am mai fi putut bucura de el câteva luni.
Chief: El a vrut să învingă această boală, George.
Dr. George O'Malley: El nu știa ce îl așteaptă! Voi știați! Nu trebuia să îl operați! Nu trebuia!

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca PredaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață de vis

(lui Ninel și Mihaelei)

în biserici se aud coruri îngerești
slava lui Cristos răsună în cânturi
se transformă-n psaltir patimi lumești
toate fericirile-s răspândite de vânturi.

am trăit magia vacanței în micul Paradis
alături de prieteni dragi și valoroși
în liniște și pace s-a împlinit vechi vis
am cunoscut în viață oameni glorioși.

împart nostalgia în multe pasiuni
dragostea de oameni crează extaze
cu arta și știința am făcut uniuni
emoțiile vremii le transpun în fraze.

dragi poeme se nasc de Luni până Luni
gânduri înțelepte se împletesc cu raze.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

De profundis clamavi

Îți cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie și fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime și blesteme;

Un soare fără vlagă pe cer stă șase luni
Iar șase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n țările polare:
Nici vietăți, nici ape, nici crânguri, nici pășuni!

O groază mai adâncă nu poate fi în viață
Decât cruzimea rece a soarelui de gheață
Și bezna asta care-i cu Haosul la fel;

Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Așa de-nceată-i vremea pe nesfârșita-i cale!

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

<< < Pagina 4 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook