lance

Anne Kronenberg (în timp ce Harvey se pregăteşte să se adreseze mulţimii): Ai primit asta prin poştă azi.
Harvey Milk (citeşte): "În clipa în care vei apărea la microfon, vei fi împuşcat." Funcţioneză publicitatea.
Anne Kronenberg: Nu trebuie să ieşi în faţa lor.
Harvey Milk: Toată naţiunea se uită. Trebuie să mă duc.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măduvă în os de cer

mi se făcea de aerul tristeţii
scumpo
prietena mea bună
pe câmpul cetăţii, de luptă
lance şi scut
ciclon singurătăţii

mi se făcea dor de iubire
apuso
pe unde-ţi vieţuieşti venirea
coloană plină ochi zboruri
de vulturi
cu infinit măduvă-n cer
de stih la duhuri

mi se făcea de dorul tău
amarnic
de pieliţele-i albe
fine
dădeam cu cerul de pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Lira: Te iubesc. Te iubesc.
Harvey Milk: Măcar îţi aduci aminte cum mă numesc?
Jack Lira (râde uşor): Nu.
Harvey Milk: Harvey. Eu sunt Harvey.
Jack Lira: Harvey. Te iubesc.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lancea lui Horea

În toate grădinile ţării e o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi al naţiei noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocelyn: O floare e la fel de frumoasă ca şi petalele ei. Nu credeţi?
William: O floare nu e bună de nimic. Floarea nu se poate mânca, nu ţine de cald...
Jocelyn: Dar un trandafir nu a doborât niciodată un om de pe cal.
William: Eşti doar o fată prostuţă, nu-i aşa?
Jocelyn: Mai bine să fii o fată prostuţă cu o floare, decât un bărbat cu un cal şi cu un băţ... (Se îndepărtează.)
Wat: Se numeşte lance...

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da

Da, nu e întotdeauna o înţelepciune să spui
că muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici şi le strâng
ca pe o lance.
Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel.
Ştiu, tu ai tăcut toată viaţa
şi ar fi trebuit şi eu să fac, poate, la fel,
dar trebuia odată ca din tăcerea noastră
să ţâşnească un strigăt
şi, iată-l, îmi umple gura de speranţă şi lacrimi
şi de o tristeţe însorită
ce-mi aparţine, nu mai ştiu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nicio importanţă

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sătuc din La Mancha, de-al cărui nume nu ţin să-mi aduc aminte, nu-i mult de când trăia un hidalgo, din cei cu lance în panoplie, scut vechi, cal ogârjit şi ogar de hăituit vânatul. Câte-un ghiveci, mai mult cu carne de vacă decât de berbec, şi seara cele mai adeseori tocană; jumări cu slănină sâmbăta, linte vinerea şi câte-un porumbel fript duminica, pe deasupra, îi mistuiau trei sferturi din venit.

Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha, 1. Firea şi felul de viaţă al vestitului hidalgo (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade o stea...

Mai cade o stea şi mă ninge,
Se-ngroapă puterea de-a râde,
Se spulberă-n norul de sânge –
Istorii perfide şi hâde.

Mă-arunc printre roua de piatră
În strigăt de-acvilă şi lance,
Din neguri, un vuiet mai latră
Pe serbede timpuri duşmance.

Ca gândul ce-n valsuri se frânge,
Sau drumuri se-nnoadă în ură,
În suflete negre şi ciunge,
Pe "treizeci de-arginţi", îl vândură.

Nimic nu mai e ca-nainte,
E iarnă în mine, tăioasă,
Zăpada înghite cuvinte,
Şi doamna-i venită, şi-o coasă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!