inunda

Recviem (11)

Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort şi rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Şi pielea grea se zbate sub rugină.

Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie,
Şi, sărutându-ţi glezna ca o miere,
Îţi dezbrăcam cuvântul de tăcere.

Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simţi-vei boarea de tămâie,
Şi crucea mea crescându-ţi sub călcâie...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

mă uit afară cum ninge
cum albul inundă o lume imundă
că numai ştii până unde
acum se întinde
frigul - ce-mi intră până la oase -
chiar timpul pare să fi oprit
în ceasul ce nu mai bate
iar clipele zac neputincioase
e totul încremenit
nici noaptea nu mai e noapte
doar geamul de la fereastră-a-nflorit
a în-flo-rit
şi tu eşti departe...
departe...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

M-am trezit din somn
Ca dintr-o beţie...
Parcă-s Jason Bourne
Cuprins de amnezie.

Îmi îndrugi poveşti
Despre fericire,
Le tot înfloreşti,
Până-mi ies din fire.

Vreo oră am aţipit
Epuizat pe jos,
Precis tu ai citit
Un mare filosof.

Fericirea, draga mea,
Mintea de-ţi inundă,
Străluce precum o stea,
Dar durează o secundă.

poezie de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si pur

E frig şi zăpadă afară,
Un soare aruncă o rază pe noi
M-afund în nămeţi pân' la tâmple
Şi caut un sunet, o oră de ceas.
Izvoare de cuget inundă pământul
Iar lacuri imense renasc peste noi
Cuprind un surâs şi-un buchet,
Sărut albastrele flori şi-arunc,
Cu mintea cea trează,
Priviri peste tine, frumoaso!
Cu cine te-asemeni?
Cu mine, eu cred,
Şi totuşi te iubesc deplin!

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu în noapte...

Nu am ştiut că mă certaţi
pentru că m-am desfăşurat cu eleganţa
ce uneori mă caracterizează,
atunci când noaptea e în toi
şi am visele-naripate,
cu pletele aruncate-n vântul cald,
iar iubirea mea dansează-n faţa ochilor mei
ca şi valurile mării înspumate,
simţind căldura trupului meu,
ca focul distrus de lacrimile unui izvor,
ce caută să iasă din peştera muntelui abrupt
şi cu cascada uriaşă ce inundă dragostea uneori.

poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

sonet de Adrian Munteanu (18 ianuarie 2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neizbăvire

o noapte prăbuşită într-un adânc
cu luna ascunsă în păr,
îngeri plecaţi cu ochi coborâţi,
bate vântul singurătăţii,
linia întoarcerii e înnodată
într-un Hades întunecat.

gândurile sunt umplute
cu plecări de strigăte sfâşietoare,
rănile de la capătul iubirii
inundă odaia gârbovită.

pereţii ţiuie născând goluri
ce se-nvârt într-o doară într-un singur sens,
şi iarăşi frunzele iluzoriu înfig în abis
năluciri despre visuri deşarte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe ţărmuri fiul
întristatelor agape

musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,

teama care circumscrie
paşii noştri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veşnic suie...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, primăvară

Mi-ai apărut în cale, primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei şi viorele-ţi dau contur,
Trezind totul din amorţeală.

Pe Crivăţ cel neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Prezenţa ta l-a domolit
Că deseori vorbeşte-n şoapte.

Simt raze cu lungimi de undă
Care pătrund în nevăzut
Ce fiinţa-ntreagă mi-o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiştea cu braţe moi,
Hai, primăvară, nu rămâi la noi?!

sonet de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai făcut nesfârşită

Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!