inunda

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la copilărie (sonet)

ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)

Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Şi inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.

Mă furişez în al căsuţei pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toţi nepoţii, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.

Las dorul la streaşina speranţelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.

De străbuni tot mai săracă e lumea
Şi plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens

Cheia spre cuvânt a ruginit
şobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea

Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când vărsam în vase ceara -
răsăritul are un apus
toamna îşi urmează calmă vara

Coşul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace ca un laş de-alaltăieri
urmărind privirile profane

Unde este cheia? - îl întreb -
el se umflă, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă

[...] Citeşte tot

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

Nu pleca, iubito, te rog, nu pleca
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Amintiri şi umbre ne vor răscoli
Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi.

Doruri preacurate ne vor inunda,
Şi-adevăruri, poate ne vor amenda
Căutând plăcerea între două sfere
Ai aprins iubirea cu a ta putere.

Şi-ai venit la mine, iar braţele mele
Te-au primit deschise cu gânduri vesele
Şi-am pornit pe drumuri cu o limuzină
Suntem între stele pentru-o zi lumină.

Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi
Amintiri şi umbre ne vor răscoli,
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Nu pleca iubito, te rog, nu pleca!

poezie de Nicu Petria (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, noapte

O! Noapte ce in vesmant m-acoperi,
Frau liber dai, izvoare curgatoare
Ce imi inunda trupul in adancuri
Cu visuri si gandiri imbietoare.

Cuvinte…soapte-n inima patrunse,
Trairi ascunse-n salba luminoasa,
Pe aripile tale zburda si aprinse
Se pierd zburand prin haina-ntunecoasa.

Alina-mi sufletul ce rataceste
Printre stele si luceferi cautand
Liniste…implinirea ce-i lipseste.
Daruieste-i! Ca-l vad ratacind.

O! Noapte…arata-mi calea catre izbavire,
Cu darul tau acopera-mi privirea,
In mana-ntinsa vreau sa tin trairea,
Sa-mi simt destinul, sa-mi ating menirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu pentru bunica

OMAGII PENTRU BUNICA

Pe ultimul drum îţi aştern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinţi le stropesc de jale,
Când despărţirea îmi dă reci fiori.

Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoţi cu zâmbete
Şi-i aşezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte şi gogoşi proaspete.

În loc de veci îţi aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ţi jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.

Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici şi nepoţei,
Să nu se risipească fericirea

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. Învierea!

Durerea inundă pământul
Şi cerul, azi, plânge cu noi,
Să strângem în inimi Cuvântul,
Că-i, totuşi, un fel de război.

La slujbă nu vor să ne lase
Şi legile-nvârt ca un fus,
Pe noi ne vor ţine în case
În lanţuri îl pun pe Isus!

Prigoana începe, şi-i greu,
Poporu-i în culmea răbdării,
Dar vine, şi-acum, Dumnezeu
Cu pilda cea dulce-a iertării.

Privind către zarea senină
Dorinţa în noi e învinsă,
O patimă-n zi de lumină
Să nu fie-o candelă-aprinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!