inel

Întocmai

Ea se gândeşte numai la ea
şi el se gândeşte numai la el
şi eu mă gândesc numai la mine
şi totul se-nvârte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară,
ci este un miel.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

Ne dau prin gând, ca stelele în lac
Atâtea întâmplări - şi se desfac
Şi se întorc, mari lotuşi, înapoi,
Spre luciul amintirilor din noi.
Aştept iubirea ta să-mi pice-n gând
Şi să o caut veşnic, fremătând,
Ca pe-un inel scăpat într-o fântână –
Verigheta pe izvorul din ţărână.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o uşă

Să te-nsoţească piaza bună
Ca un inel sclipind în mâna ta!
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista!
Purcede drept şi biruie-n furtună!

Când vii

Păşeşte slobod, râzi şi cântă
Necazul tău îl uită tot pe prag
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie veşnic sfântă

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, totuşi...

Toate-s acoperite de iarnă-n al ninsorilor val,
Iar ploile primăverii spală iarba zi şi noapte;
Şi, totuşi, dedesubt, acel inel spectral,
Nemişcat şi neştiut, rămâne-o autoritate,

Un cronicar al crimei pe care rugina
Uitării a tăinuit-o ani şi ani de zile;
Şi care-acum revine şi-i ridică timpului cortina,
Şi trezeşte atâtea lacrimi inutile.

poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Din fântână ţi-am adus

Adâncimi de cer supus

Şi răcoare pusă-n ciuturi,

Pentru somn, pentru săruturi;

Pentru gene, şoapte lungi,

Buzele să mi le-ajungi;

Pentru leagăn-cântec mic,

Lângă cer să te ridic.

Şi-am mai luat din arături,

Un izvor cu două guri,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Crânguleanu din Mărgărintul din privaz (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Prin inel iubirea trece,
Izvoraş cu apă rece,
Iară luna în fereastră-mi
Pune floarea ta albastră!

Tu zâmbeşti tăcută zână,
Îmbrăcată în lumină
Şi, când noaptea nu se uită,
Tu pe gură mă sărută--

Să m-atingi cu praf de stele,
Alinându-mi dor şi jele--
Căci străfundul lumii bate
Clopot de singurătate.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune...

Inel cu simţământ de pace
Să dăruim naturii noastre,
Iar dragostea să ni se joace
Din trunchi în trunchi până la astre...

Veghează să ţi se păstreze
Tăcute chibzuiri în piept,
Ca spiţa să se înzetreze
C-un umblet limpede şi drept...

Îmbrăţişări înmiresmate
Prin anotimpuri să ne fie
Şi duse în eternitate...
Sunt năzuinţe parafate
De eu!... un suflet cu chirie...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pierdut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii, numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică,
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap;
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-în chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum vezi, toamna vine iar

Precum vezi, toamna vine iar,
şi omul s-ar culca bucuros...
Ia-ţi inelul cu smaraldul clar:
lumina verde va sclipi duios.

Vara ca un condamnat se-aşează
sub toporul toamnei sângeros şi greu -
dar noi în smarald vedem primăvară
în inel, pe-un deget al tău.

poezie clasică de Konstanty Ildefons Galczynski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!