Serioase/triste despre inel, pagina 4
Scoțând din sân un inel, ca și celălalt de frumos, i-l dete, mai adăogând a zice că inelul acesta are darul, ca, uitându-te la el și dorind, îndată se va înfățișa înaintea dumitale doi arapi, cari vor face orice le vei porunci. Tocmai atunci trecea p-acolo și stăpânul moșiei, cel cu pricina, într-o căruță cu patru telegari, mergând în treaba lui. Făt-Frumos, cum luă inelul în mână, se uită la el, și pofti să iasă cei doi arapi. Îndată se pomeni cu doi arapi negri ca fundul ceaunului, că stau dinaintea lui, ageri și sprinteni ca niște pardoși.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 96
Tânăr, frivol cusururi după unii;
Alții te văd frumos, tânăr, de treabă;
Cusur, frumos le îndrăgesc nebunii,
Dar din cusur tu faci frumos degrabă.
Și-așa cum pe un deget de regină
Cel mai banal inel are valoare
La fel și-orice cusur ce te domină
Devine adevăr și înzestrare.
Și lupul rău câți miei nu păcălește
Dacă în miel s-ar travesti pe dată!
Iar chipul tău câți oameni n-amăgește
Dacă ți-ai folosi puterea toată!
Dar eu atât te îndrăgesc pe tine,
Că faima ta mă înalță și pe mine.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada sufletului între aripi
Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
și-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta...
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.
Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un inger cu chip de om
Te privesc... da!
Te simt și ești adevărat.
Însă privirea ți-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi înghețate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îți mângâie ușor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Și să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subțire
Mai are puțin și se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Și totuși pari atât de puternic
Ca și cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.
poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul nerisipitor
Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ți-am dus greul ca un rob
și n-ai fost vesel niciodată.
Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aștept de-o veșnicie
ca să-mi slujești ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie...
Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viță și sub cetini.
Și mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.
O, nu un ied, ci zeci de zeci
ți i-aș fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine...
I-ai dat inel împărătesc
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creanga inimii
Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez și gem,
Căci știu atât de bine că din același lut
Și trupul meu și Calea Lactee s-au făcut,
Că din aceeași piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă și ochiul meu curat,
Și nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să țin pe creanga asta și universul tot...
Îl port pe creanga asta întinsă ușurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,
Și pare universul imens și uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de ușor,
Și-l simt pân'la durere și imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.
poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări de abis
ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.
te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.
erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lira mai are o curiozitate: o nebuloasă, care se află între stelele β și γ și care cu un binoclu bun, din cele cu prisme, care mărește de cel puțin 8 ori, se poate vedea ca o adevărată fantomă cerească. Nebuloasa aceasta se prezintă în lunete cu o formă rotundă aproape, de aceea i se și zice "nebuloasa inelară din Lira". Fotografiile ce s'au obținut în ultimul timp o arată însă sub o formă spirală. Tot de curând s'a găsit că înăuntrul inelului nebular se mai află un alt inel mai mic și că cele două inele sunt formate din gazuri diferite. În sfârșit, drept în mijlocul ei se află o stea mai mică, ce numai pe fotografii se vede bine. Tot atâtea mistere nedezlegate încă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet de stele
Buchet de flori, de frezii roșii îmi doresc
știu bine, orice aș vrea tu-mi dăruiești,
mi-ai pus pe deget un inel, cel al credinței,
jurându-mi viața plină, fără suferință.
Buchet de iasomie, vreau să-mi dăruiești,
să-mi stea la căpătâi o noapte-ntreagă,
simțind cum șoaptele tale, mereu mă urmăresc
și cum din iasomie, se naște o visare.
Buchet de stele tu mi-ai dat, credeam
că nu se poate, până le-am primit,
erau atât de pline, erau în călimară
și le păstrez aici, iubindu-te pe veci.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!