Poezii despre imbratisarea, pagina 4
Doar tu
Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău
devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru
iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea nopții de mătase
Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios
Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!
Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
mama iubește viața
dar o risipește
adresând aceleași întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadența umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoțesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrățișarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit, dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeles
să auzi cum floarea își deschide corola,
să vezi pasărea în zbor,
să îți fie aproape mama, cu îmbrățișarea și strângerea ei de mână. toate vorbesc despre ce înseamnă să ai aripi. nimic nu e mai de preț în lume, decât a avea răgaz să descifrezi taina urcușului.
undeva în lume un copil s-a stins,
a urmat un bunic. avea chipul încă senin,
moartea nu are răbdare, nici reguli,
de aceea murim și înviem,
de câteva ori pe zi,
pregătindu-ne.
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să mă întorc în trecut
când a fi amețită însemna doar o piruetă
când tata era singurul erou
când dragoaste însemna îmbrățișarea mamei
când umărul tatălui era cel mai înalt loc
de pe pamânt
când dușmanii tăi cei mai înverșunați erau frații
când singurul lucru care putea să doară era
genunchiul zdrelit
când singurele lucruri sfărâmate erau jucariile și
când la revedere însemna doar până mâine.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miriște sufletului
Peisaj confuz, liniște închipuită
lângă propriul hotar.
Orele saltă în mângâieri vegetale
luminând drumul deasupra apelor.
Aștept o zi, când mă vei striga, bucurându-te
simțind unduirea inimii tinere.
Culorile se pierd în câmpie. Strigă-le,
nimeni nu le dibuie calea.
Peste miriștea sufletului caut răbdarea
cu diminețile ce vin dinspre tine.
Vămile sufletului sunt libere,
acceptă în dar, îmbrățișarea vestalei.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
ODIHNĂ...
Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunați
Și care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustrați.
Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele
Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ți-amintești? Atunci
Îmbrățișarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să TE IUBESC.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
1. E mâna mea pe fruntea-ți
Când dormi cu somn adânc
Iar pleoapele-ți ce mișcă
În vise-ușor se frâng!...
2. E gura mea ce-alintă
Când ne jucăm de-a... jocul,
Șoptind povești nespuse,
Să ne-amăgim... norocul.
3. E părul meu în mâna-ți
Când ticul tău se-avântă
Și caută "inele"
Pe degete să-nvârtă...
4. E-a mea îmbrățișarea
Pe care-o furi distrat
Când spatele-mi întorc
C-un zâmbet "supărat"...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (24 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!