Poezii despre harta, pagina 4
Te desenez
Te desenez, pe geam la gará,
Pe usa de la dormitor,
Pe alba pánza de la moara,
Pe visul meu de muritor.
Te desenez, pe mal de mare,
Pe valul gandului ucis,
Pe harta inimii ce are
Atátea batai de atins.
Te desenez c-o papadie
Ca un sarut furat invers,
Pe coala alba de hartie
Te desenez, caci te iubesc.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultraviolete: singur între tine și mine
... nu am știut niciodată unde se
termină harta orașului e mai
nostim bătută cu pasul ochii evită
hârtoapele
așa cum și privirile tale extenuate
sub umbreluțele de soare plutitoare în
văzduhul dintre acoperișe nu
caută nu
stropii de ploaie glucidă pe corso
la cofetăria fostă viole(n)ta! mai
bine zis nici acum nu te știu. nu...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înotând în alb
Din fiecare cuvânt curge
râu de lumină
ca o hartă
ce trebuie descifrată.
Un cifru de foc
ce topește cerul de gheață
al necunoașterii
și al neputinței.
Spre vindecarea binelui
trebuie dezlegat adâncul neștiut
a unui ocean
de alte cuvinte...
Dezlegând misterul
neștiind să înoți,
mori sufocat
în anonimat.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pădurea de ploaie,
Cu cerbii de ploaie,
Ascunse poteci
Prefac în pâraie.
A gândului hartă,
Cu drumul spre toamnă,
Neliniști ciudate
A ducă îndeamnă.
Și nu-i vremea încă,
De-a cerbilor nuntă,
Dar frunza ce pică
Bocănitul le-ascultă.
Pădurea de ploaie,
În ropot prin mine,
Păienjeni trezește
Și dorul de tine.
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram
doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viața mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ținea țintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) era
o dupămasă de august și după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foșnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani și a mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul se va odihni zile în șir
iar cuvintele
ascultătoare
ca animalele de companie
vor înghiți minutele scurse
în carnea mea
e ca și cum
Dumnezeu
mi-ar desena o hartă
a înțelegerii
pe palmele moi
în văzduh va fi liniște
o liniște ca un abur dulce
voi fi eu
până la urmă
atât
fără să port în spate
povara altor inimi
când clopotele vor bate
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesența neamului
Fac parte dintr-un popor
Din stejar și din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face și desface,
Și de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârșit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sălbatice nopți - Sălbatice nopți!
Sălbatice nopți - Sălbatice nopți!
Cu tine de-aș fi
Sălbaticele Nopți
Luxuria noastră ar fi!
Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!
Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aș putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în vid
Un abur cald
Mi-atinge fața
Privesc în vid
Apare viața
Asez în gând
Frânturi pe ață
La gât un nod
Se ia la harță
Gânduri ce trec
Din ceață plouă
Geam mat și sec
Lacrimă de rouă
Te-am întâlnit
Lapte matern
Viață m-ai călit
Timp ești teren
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec (8)
Astăzi, în zborul lor,
Norii mi-au adus harta Spaniei.
Atât de mică pe fața râului,
Atât de mare peste pajiște
Umbra aruncată de ei.
Era plină de cai
Acea umbră.
Eu, călare, căutam în umbra calului
Satul și căsuța mea.
Am intrat în curtea unde odinioară
Era un izvor cu apă.
Deși izvorul nu mai era acolo,
Susurul undelor se auzea ca atunci,
Iar apa care nu mai curgea
S-a întors să-mi aline setea.
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!