greu

Dus

De langa tine am plecat,
Vreau sa-ti spun ca mi-a pasat,
Mi-e greu sa stiu ca in urma mea eu te-am lasat.

Dar acum nu am ce sa mai fac,
Stiu ca poate tie-ti este greu,
Eu o sa te iubesc mereu,
Nu am de ce sa tac,
Pentru ca inca te plac...

Imi pare rau ca nu ti-am spus,
Ca de langa tine voi fi dus,
Nu am avut de unde stii,
Ca in curand eu voi muri...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

În pădurea înverzită
Să-mi săpaţi mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!

Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viaţa-mi s-a sfârşit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.

Numai blânde lăcrimiore
Semănaţi-mi pe mormânt,
Ca să scie toţi, că lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oraşul greu îmbrăcat
într-o mantie de scârna
sub care unii îşi mai caută
ce şi-au dat ce le-a fost luat
ce nu a fost niciodată a lor
dar din care au făcut danii
postamente de statui într-un picior
furat de la eroul nepomenit
oraşul greu îmbrăcat
în goliciunile noastre
ruşinea e un sentiment istovit

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârşitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Şi spânzur acum
de ramura gâtului tău
şi acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoşătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Şi medalionul aruncă-l

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în noapte

Pietre-n cale, mereu pietre.
Nime-n bezna nu ma-ndreapta.
Pan' la tine nici o piatra
nu mai vrea sa-mi fie treapta.

Pietre sunt si iarasi pietre.
Pe poteca mea de dor,
greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor.

Lung e drumul, ceasul lung.
Rogu-ma, ma rog intruna,
noaptea sa-mi ajute luna
pan' la tine sa ajung.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea

În jurul lui, în jurul nostru
Pluteşte un aer greu
Azi moare un zeu
Ne trage cu el, în indefinit,
În alte sfere, de spaţiu şi de timp.

Ce linişte!. Între noi, pluteşte indescriptibilul,
Vagul. În noi, se instalează sacrul.
Templul e gol.
E singur, ca un zeu.
Oamenii urcă treptele, să-l vadă.
Atârnă în lume, între oameni, intre noi şi El:
Ca-n Biserici, un aer cald, si greu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de veteran

Umil, cu ochii în pământ,
suspin albit, dar ofilit,
rezist cu tinereţe.
În minte greu,
în mâini de fel,
nu simt pic de tristeţe.
Iar cerul greu, şuer de zmeu,
şuer de zeu,
aproape mi se pune.
Umil de sunt, de răni supus,
deschis de bătrâneţe,
ridic cuvântul, de-l aud
cei ce cad în tristeţe,
şi gloria de muritor,
le-o ofer cu bineţe.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea

Desi te lupti sa fii perfect,
Stiu ca te ascunzi, si teama
Te tine-n lanturi, te framanta,
Si -i foarte trist ca nu -ti dai seama.

E foarte greu sa fii cum vrei,
E multa munca, multa truda,
Si-i si mai greu cum te vor ei,
Si-ai vrea sa strigi dar cin' s-auda?

Desi iti vezi multe probleme,
In ochii mei tu esti perfect,
Fii fericit si nu te teme,
Naivitatea nu-i defect!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de aripi

I-am tăiat aripile timpului meu,
Să mor mai încet,
Şi tot ce regret
E că mor greu.
.
Îi vor mai creşte alte aripi, oare?
Decât să mori, mai grav
Este să fii bolnav
De aşteptare.
.
Şi dintre toate aşteptările, mai zic,
Mai greu atârnând
Ca moartea, e când
Nu aştepţi nimic.
.
De-atâta aşteptare, nici ochii nu mai plâng
În iadul ăsta-n care n-am aripi să mai frâng.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile şi cuvintele

Când gândurile-s clare, când nu-s deloc confuze,
Cuvintele, în stoluri, îţi vin uşor pe buze;
Cuminţi ele se-aşează în ordinea firească,
Ca să-ţi exprime gândul, simţirea omenească.
Când mintea ta e toantă, gândirea ţi-e în ceaţă,
Cu greu îţi ies din gură, cu greu le-aduci la viaţă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!