Serioase/triste despre fulger, pagina 4
Declarație
Ești picătura
Pentru care ploaia
Nu s-ar opri
Precum timpul,
Precum un fulger
Care luminează
Marea,
Precum luna,
Precum stelele
Care privesc adânc
Aceeași mare
Plină de dragoste - ieri
Plină de dor - azi.
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru departe
... Și sistrele se-aud pe mal vibrând
în depărtări sub flori de timp-zenit
spre bezna-n fulger aspru biciuită.
sărută-mă, în valuri legănând
puterea dragostei nemărginită.
Te speli de vise; și cu părul mături
podele iluzorii de nisip:
sărută-mă! Rob ție, te-am răpit
pentru departe să te știu alături.
poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de ușor
Cât de ușor captăm, pierdem iubirea,
Un păstrăv argintiu, strălucitor,
Veni, zbură la vale, ah, menirea,
De a fi rob sau zeu nemuritor.
"Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul sprinten, fulger viitor,
Să-ți fie brațul, spadă bătăioasă
și ochiul, disc lunar, lunecător".
Dar eu mă țin de vorba noastră veche,
Sfânt dedublat, iubit și nepereche.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda (Lui Grigore Vieru)
Câini ciudați lătrau de pe mal
un nufăr cu petale
de mir.
Nufărul creștea, înmiresma lutul,
preschimba lacrima
din jurul său
în oglindă a cerului...
Și hămăiau câinii,
hămăiau,
cerul se privea
în ecou de stele,
își aranja norii
cu cărare de fulger.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată lucrul cel mai necunoscut în El, Cel Necunoscut: atitudinea personală a Omului Iisus față de om, față de personalitate - înaintea atitudinii mele față de El, a Lui față de mine; iată minunea minunilor, iată ceea ce, dintre toate cărțile omenești, aceste focuri pământești, distinge acest fulger ceresc, Evanghelia.
Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Cocori s-au porrut spre clime de flăcări
în țipăt de-abia auzit peste țară.
Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă
pe-o rază lunară.
Mâne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre
trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă.
Fulger monosilabic i-arată în noapte
sus peste mări biruind în baladă.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă
Abia ne-am revăzut o clipă
Și iar ne-a despărțit talazul
Pândea din umbră nenorocul
Când tu-mi încolăceai grumazul.
Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe
Un înțeles de-o viață-ntreagă
În fâlfâirea unei clipe.
Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră și afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înecatul
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,
Bat apele, din care baia albastră să despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru tine
Ploaie de lacrimi am văzut
picurând
din cerul ochilor tăi...
și m-am gândit
la furtuna din suflet.
Gândul că-ți sunt tunet
și fulger
mă întristează.
Vreau să-ți fiu doar curcubeu
de speranță,
dragoste
și mult dor.
Să-ți fiu răsărit în fiecare dimineață
când mă privești
și potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi
iar noaptea, înger păzitor peste
visele tale...
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
...În noapte, te cuprind
Te cuprind cu privirea,
mă cuprinzi cu iubirea
și-adorm și fulger
mi-e somnul...
mă luminezi
în noapte și pleoapele
grele de nectar, se-nchid...
se deschid, prin vălul nopții
căutând vraja ce-mi invadează
tâmpla...
Te cuprind cu iubirea,
mă cuprinzi cu privirea
și pământul din mine
rămâne o umbră ce aleargă
făr-de-somn să prindă
nemurirea...
poezie de Elena Olariu (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!