Serioase/triste despre frecvent, pagina 4
Dr. Bernardo: Studiez ejacularea prematură la hipopotami.
Victor Shakapopulis: Cât de frecvent apare această problemă la hipopotami?
Dr. Bernardo: Aici forțez un mascul să se împerecheze cu o pâine imensă de secară. Se înțeleg grozav! Aici încerc să pun creierul unei lesbiene în corpul unui bărbat care lucrează pentru o companie de telefoane.
Victor Shakapopulis: Și care e scopul acestui studiu? Ce relevanță are?
Dr. Bernardo: O să le arate ălora care m-au făcut nebun!
replici din filmul artistic Tot ce ați vrut să știți despre sex, scenariu de Woody Allen, după David Reuben (6 august 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știam, de multe decenii, insistența lui Albert Camus de a nu fi nici victime, nici călăi, de a evita instituții și acțiuni în care iau naștere aceste două categorii. Acum însă am înțeles mai bine la ce se referea. Camus și-a învățat bine lecția originală din participarea în rezistența antinazistă clandestină. Nu mai este nevoie să subliniez cât de frecvent este ignorat sfatul lui. Aș insista totuși că suntem capabili să acționăm indiferent cât de imperfect și să învățăm din examinarea cu atenție a răului din trecut.
Robert Jay Lifton în Medicii naziști. Exterminarea medicală și psihologia genocidului, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se servește, în acest caz, de un mecanism diferit față de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conștiință nu rămâne decât amintirea unui conținut reprezentativ indiferent și aparent fără importanță. Diferența între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapsusul cel mai frecvent și mai frapant este acela care constă în a spune exact contrariul a ceea ce voiai să spui. Este evident că în acest caz relațiile tonale și efectele de similitudine nu joacă decât un rol minim; ca o substituire a acestor factori se poate invoca faptul că există între contrarii o strânsă afinitate conceptuală și că ele sunt extrem de apropiate în asociația psihologică. Avem exemple istorice de acest gen: un președinte al Camerei Deputaților din Austria a deschis într-o zi ședința cu cuvintele: "Domnilor, constat prezența unui număr de... membri și în consecință, declar ședința închisă."
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite
Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat
Visez, un viitor măreț
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreț
Cu performanțe efective
Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-și împlinească o menire
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire cu voal
S-ar crede frecvent
Tu trăiești în spate
În spatele propriei frumuseți
În subsidiar acolo
Tu te situezi mereu
Dar numai transparent
În umbra frumuseții tale
Care se impune mereu
Asta numai în aparență
Căci tu ești cea scoasă
Permanent în față
Din ipostaze veritabile
Enigmatică în toată splendoarea
Superbă in mod deliberat
Tu treci ideatică în prim plan
De fapt mai mult decât ideatică
Prin viziuni febrile
În mod senzațional
Senzorial și strălucitor
Căci nu poți fi eclipsată
[...] Citește tot
poezie de David Boia (10 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea, evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția umană. El reprezintă existența prin excelență separată sau, pentru a folosi o expresie prin care teologii îl califică pe Dumnezeu, este absolut-altul. Conștient de singularitatea sa, o are-n minte neîncetat și niciodată nu uită de sine; de aici aerul lui stingherit, crispat sau afișând o falsă încredere de sine, atât de frecvent la cei ce poartă povara unei taine. În loc să fie mândru de obârșia lui, să și-o înscrie pe frunte, s-o strige-n gura mare, el o ascunde: ci soarta lui, fără pereche, nu-l îndreptățește oare să privească de sus gloata umană?
Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pășește-n Frumusețe
Pășește-n Frumusețe, ca o noapte
Când nu sunt nori și ceru-i înstelat
Sclipirile și bezna fără șoapte
Pe chipul ei și-n ochi s-au adunat:
Și m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.
Mai multă umbră, raze mai puține
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Și chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure și line,
Ce vin din locul lor originar.
Și pe acel obraz, și pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Și mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubește inocent!
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formele de manifestare a umorului sunt determinate de două particularități care depind de condițiile apariției sale. Mai întâi, umorul se poate contopi cu vorba de duh sau altă varietate a comicului; rolul său este de a înlătura posibilitatea unei dezvoltări afective conținute în situație, dezvoltare care ar bloca efectul hedonic. Apoi el poate suprima această dezvoltare afectivă sau o poate anula doar parțial, ceea ce reprezintă cazul cel mai frecvent, pentru că presupune un efort mai mic; în acest din urmă caz apar diferite forme ale umorului "atenuat", ale umorului care zâmbește printre lacrimi. El ia afectului o parte din energia sa și îi dă în schimb o nuanță umoristică.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de poet desuet
Ce frumos cânta poetul,
Altădată și vorbea
În consens cu alfabetu,
Despre cât de mult iubea.
Dar s-au dus acele vremuri
Și-a murit acel îndemn -
Tenta mistică-n totemuri,
Limba ludică, de lemn.
Alții sunt acum la modă
Și se poartă glorios
O iubire mai comodă
Care n-are, curios,
Nici sumar decor artistic,
Nici plăceri, nici remușcări -
Ca un simplu joc stilistic
Practicat, frecvent, pe scări...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Țărnea din Declanșatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!