fluiera

Ciudat mă străbate

un vis virusat de-un cântec naiv
eram un zeu cu râs alb spumos
pe străzile pierdute în razele
lunii căzute sub copacii somnolenţi
unde vântul fluieră a mirare
o capră albastră cu aripi crescute
îşi etala cărnurile sfârâind
ciudatul vis strivea urlete sub el
scârţie solul aproape selenar
cutremurat de flăcările desfrâului
păsările cerului trăgeau gloanţe
din ciocurile brusc întoarse spre trecut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Stau zeii abătuţi pe trepte boeme
şi suflete pufăie din narghilea
un înger cântă ciupind anateme
pe genunchi cu absenţă îi toarce o stea
cu razele ei ascuţite la pleoape
de oamenii cu privirea tocită
de bolta ce mintea nu o încape
şi-o doină se-aude în gând rătăcită
pe treptele casei sub via boemă
un tată fluieră din suflet absent
şi-o mamă ce umple curtea cu cremă
de plâns...
şi-şi coace-n cuptor
trecutul prezent.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşarea

străpung liniştea sângelui şi curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porţile iadului

nu mai stăpânesc dâra luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc şi caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-ntre oase
prin care aerul fluieră descătuşarea

miroase a cenuşă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
şi lăsată-n drumul altei lumi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picanterii dansează

Risipele nesocotesc... puţinul,
Sintagmelor astenice şi triste,
Amestecând tăcerile cu vinul
Ninsorilor nebun de fanteziste.

Aduce vântul... înţelept... inele,
Taine scăpate seara de poveri,
Iar ploile de fluturi... infidele,
Vor încălzi minciunile de ieri.

Picanterii dansează în poeme
Înfierbântând... figurile de stil
Şi un ibric... avid... de teoreme
Ne fluieră... tardiv... şi inutil.

Cafeaua neagră-i gata pregătită
Cu-arome de nelinişte şi-amar,
Trabucul... şi-o iubită nenuntită
Însufleţi-vor... clipele... de har.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul lasat in trecut

Am cunoscut candva un simplu soldat
Care zambea larg si deschis in viata sa goala
Prin somnul intunecat si singuratic
Fluiera să atraga ciocarlia

In transee de iarna, intimidant si incruntat
Cu crampe paduchi si lipsit de rom
A tras un glonte spre creier, linişte
Nimeni nu m-ai vorbise despre el din nou

Voi oameni eleganti cu ochii plini de mila
Cine ridica moralul cand soldatii mărşăluiau
Ascunde-te in casa si roagă-te să nu cunosti
Iadul unde bucuria si tipetele s-au incheiat.

poezie de Grigore Cristian Iulian (ianuarie 2017)
Adăugat de Cristian CIG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fachir

Am inlemnit
la vederea cucului,
un cuc de pripas
la casele noastre.
Ce mai cuc sărac,
i-am văzut şi faţa
slăbită, sleită.
Eu jonglerii,
eu cu clovnerii
încerc să-l încânt
cu vânt, cucu vânt,
să-l distrez cu nimic
pe Fluieră Vânt.
Frig în ochi îi arunc,
din ulcioare de cucută
îi dau să bea,
ulcioare de foc îi intind,
pe pat cu cuie îl culc,
fac din cuc fachir,
lopeţi de pământ

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul vechi

Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag şi simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză

Râd spectatorii strâmb şi se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză

Acelaşi public glorios şi rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos şi dă să plece
Trecând printre iluzie şi vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi călcând

pe bombeu un manhattanian răsărit
din oţel şi beton şi sticlă
în insomnia unui vapor care fluieră
după un velier tras undeva alături
de zeci de ziduri periculos de înalte
zâmbetul alb îţi sare în ochi
e plasat mai sus de cravata roşie
strânsă în jurul unui guler albastru
miroase a whisky şi a deşert
te aştepţi să scoată un pistol
din haina care plesneşte pe trup
te-ai rătăcit prin oraşul fără înţeles
rescrii din mers nevolnica poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munţii se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrăţişat doar vântul
Şi sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite şoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul şopteşte în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!