Poezii despre februarie, pagina 4
Ecouri de pe front (sonet)
ECOURI DE PE FRONT
(sonet războiului armat)
Mai tristă e viața în România,
Cu cerul la Răsărit întunecat
De fumul tunurilor ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.
Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, când artileria
Lui Putin a cultivat agonia
În război nedrept și nejustificat.
Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii și bătrânii la hotare,
Spre orizont de pace ducând drame.
Tristețea e și mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame
Între frați zidesc ură și trădare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filpoiu din Jurnal de Război/ sonete (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EVOLUTIE
Zile și nopți, nopți și zile
Au fost cu mine, vor mai fi
Dar clipe mari de fericire
Cine îmi va oferi?
Săptămâni și luni, trec în zbor,
Lasă-le să treacă, plece
Chiar înconjurat de dor
Eu voi rămâne rece
Timpul se va scurge monoton
Sau poate în tempo rapid
Îmi va seca al dragostei izvor
Va dispare ce-i splendid.
Va curge râul liniștit
Șerpuind ferice
Eu voi fi mai necăjit
Nu știu ce voi zice!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
7 februarie
E astăzi ziua, dragă tată,
În care, cândva, te-ai născut...
E sfântă-n veci această dată,
Și-a-ta icoană o sărut,
Cu ochii-n lacrime scăldați,
Și copleșit de grea durere,
Că-ai fost bărbat între bărbați,
Și-ai ctitorit a mea avere,
Căci viață tu mi-ai dat și-un rost,
În astă lume să trăiesc,
Modest și harnic tu ai fost,
Și te-am iubit, și te cinstesc...
Am dus în vreme al tău nume,
Iar azi, când sunt octogenar,
Aș da tot aurul din lume,
O clipă să te văd măcar...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de pe Front (sonet conflictului ruso-ucrainian)
ECOURI DE PE FRONT
(sonet conflictului ruso-ucrainian)
Mai tristă e viața în România,
Că cerul la Răsărit s-a-ntunecat
De fumul tunurilor, ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.
Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, de artileria
Lui Putin, când a adus agonia
Din război nedrept și nejustificat.
Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii și bătrânii la hotare,
Către un altar de pace ducând drame.
Tristețea e și mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame,
Între confrați pun crâncena trădare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de februarie...
Satu-i cufundat în beznă, vântul vâjâie prin ramuri
Cu un scârțâit năprasnic rupe creanga unui pom,
Prin văzduh ninge cu fluturi, gerul prinde flori pe geamuri
Și prin pâsla de-ntuneric... nici țipenie de om....
Un tic-tac dilată timpul, e trecut de miezul nopții
Printre case părăsite mă strecor ușor cu gândul
Au plecat vecinii mei unde le-a fost datul sorții
Ori s-au dus la cele sfinte... Am rămas doar eu și vântul...
Fac un salt spre absolut cu un gând și-o rugăciune
Să ating nemărginirea... bat la ușile închise
Joacă pe pereți fantasme, flăcări, gol, deșertăciune
Nu primesc niciun răspuns!... Doar un amalgam de vise...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buticul de flori
Buticul de flori
Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?
Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranță
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvența în văi!
Minune-a minunii...
Extaz și candoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima iubirii
februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs și s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerșeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse și târzii
iar mugurii înghețau în palmă
bătea o inimă pe ram și ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veșnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvășise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea mării
În liniștea nopții de toamnă
Aud vocea mării în lagună,
În liniștea nopții de toamnă
Parc-ar vrea să-mi spună:
Ale mele-s vânturile de deasupra,
Ale mele-s peșterile de dedesupt
Ai mei sunt morții de ieri
Și morții de demult!
Și mă gândesc la flota** care-a plecat
Din Gloucester pe-o vreme minunată,
Mă gândesc la flota care-a plecat
Și care nu s-a mai întors niciodată!
Ai mei sunt ochii plini de lacrimi,
Iar sufletu,-mi împietrit de jale,-i mut:
Parcă toate s-au întâmplat mai ieri,
Dar s-au întâmplat demult, demult!
[...] Citește tot
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjitoarea
din regatul lunii avea
părul alb în marțea
artelor marțiale dintr-un februarie
pandemic încât să te sperie
corupția de la curtea împăratului
spre sfârșitul dinastiei ming
manciuria vânează un imperiu sfârșit
unde dragostea este otrava
care omoară scrie în manuscris
trebuie să renunți la iubire
la iubit să ajungi vrăjitoare
cu puteri supranaturale
în stare să se lupte
în stare să învingă
în stare
să oprească armata invadatoare
plutești peste munții prinși
în ceață și zăpadă
renunți
renunți
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!