elevat

Pseudofabulă

Defectele unui porc sunt supraevaluate;
Ia uitaţi-vă la om cum i le-ntrece pe toate!
Şi unde mai pui că, omul, se pretinde educat,
Pe când, pe sărmanul porc, nimeni nu l-a învăţat!

Porcul n-are maniere? Nici nu poate,-având copite,
Omul, mai presus de-acestea, pune ale lui ispite!
Şi-apoi, râtul nu-i prmite să vorbească elevat,
Omul poate, dar nu vrea, să se poarte manierat!

De decenţă, ce să spunem, porcul n-are de ales;
Omul însă, acţionează numai după interes!
Analizându-i pe ambii, alegi, cum ţi-o fi norocul,
Iar concluzia e simplă: omul e mai porc ca porcul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care-şi exersează intelectul şi-l cultivă pare să fie dotat cu cea mai desăvârşită dispoziţie şi, în acelaşi timp, cel mai iubit de zei;căci dacă există din partea zeilor vreo preocupare pentru problemele umane, după cum se vede în general, e firesc, de asemenea, să considerăm şi că ei se bucură de ceea ce este în om mai elevat şi mai înrudit cu natura lor (iar acest lucru nu poate fi decât intelectul) şi că-i recompensează pe cei ce iubesc şi preţuiesc intelectul mai presus de orice;pentru că aceşti oameni manifestă grijă faţă de ceea ce ei înşişi iubesc şi se comportă drept şi frumos. Că toate aceste trăsături îl caracterizează în cel mai înalt grad pe înţelept este deasupra oricărei îndoieli. El este deci omul cel mai iubit de zei. Şi tot el este, fără îndoială şi cel mai fericit. Deci, şi pe această cale, rezultă că posesorul înţelepciunii filosofice va fi cel mai fericit dintre oameni.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎI DERANJEAZĂ... (T-Z)

Pe tâmpiţi îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe tembeli îi deranjează inteligenţa altora.
Pe tirani îi deranjează bunătatea altora.
Pe tirani îi deranjează democraţia.
Pe tolomaci îi deranjează oamenii deştepţi.
Pe tonţi îi deranjează inteligenţa altora.
Pe cei triviali îi deranjează decenţa altora.
Pe ţăcăniţi îi deranjează oamenii normali.
Pe ţicniţi îi deranjează oamenii normali.
Pe uituci îi deranjează cei cu ţinere de minte.
Pe cei urâcioşi îi deranjează oamenii plăcuţi.
Pe cei urâţi îi deranjează frumuseţea altora.
Pe cei ursuzi îi deranjează veselia altora.
Pe cei uşuratici îi deranjează oamenii serioşi.
Pe utopici îi deranjează realismul altora.
Pe vagabonzi îi deranjează oamenii serioşi.
Pe veleitari îi deranjează cei cu ambiţii justificate.
Pe cei venali îi deranjează cei incoruptibili.

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi...

Pentru asidui... işti tic-arii,
Ce-n snobism golaş de sens,
Fumurându-şi limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbariţa lor goală
"Şi"ruind la tot, oricui
O conjuncţie drept "fală"
-Fără-n fond nicio fălie,
Că "ca şi" nu-i "elevat",
E un semn de maladie,
Un "chichiţ" de internat-
Le urez în noul an,
"Ca şi" ei, "ca şi" "ca şi"
"S-aivă" ceva "ca şi" ban,
Fericire doar "ca şi-i",
"Ca şi", la servici, noroc
Un ceva "ca şi" ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulţi "ca şi" ar fi copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propusă la "vot" (Cap...ooo... d-operă)

În principal, nu aşa clar:

Bătrânel, pe scăunel
Şi beţivanul, rege-n sat,
Bunică, împletind tighel
Şi versu-aproape înjurat,
Iubirea; "Te iubesc, ooo, tu..."
Şi proza lungă, poezie,
Ascunsul vid, linguşitu'
Şi-un pic de snob, fie ce-o fie...
E siguranţa-n interes
Şi dansu-n horă, făr' să doară
Nici capul... să nu legi cu sfoară
Şi capra, la vecin să moară
Şi-aplauze... rahat-tiară.
Concluzie; ajuns succes!

Adaus, În subsidiar:

Că doar e ţară de votanţi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de ştiri

A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn şi pe şina de fier,
s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieţi neînsemnate
într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse "aprecieri" de un folcloric cazier,
scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, scrisă-n "eu"-n împietrire
de publicitate, poate-o ştire.)

În sală se discută într-un limbaj neînţeles de către mai mulţi importanţi călugări
sau popi sau alţi atei, puşi toţi pe căprării în parpalace negre lungi cu alb blazon,
într-o totală discordanţă despre-un cineva neinteresant, aflat într-un război cu bulgări
aruncaţi în el de-o parte şi de alta, buimăcit, mut; chiar de în faţă are-un microfon.

(şi fiind obiectul, nici măcar un subiect, din încropiri de mii de file ce legând în nesimţire,
i se decide într-o oră un verdict... de ştire)

Cu ciucuri ce căzând de pe jobenuri cu fund pătrat de pompoşi cu elevat discurs
într-o audienţă-n redingote, smokinguri sau frac -acoperind sânge prelins pe mâini-
aşteaptă ca pe o spălare laurii îngreunaţi de mult celebrele coroane, mânjitul urs
cu miere-n gesturi, după ce-a arat cu tancuri casele cu semeni ca să facă pâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dao de jing – Dumul şi puterea lui ( fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet dedicat colegilor de breaslă

Oh, domnul Roşu, nu transpir deloc!
V-aştept aici, într-un duel ad-hoc!
Ne duelăm c-o cronică ritmată
Şi-n sate spate-n spate, poartă-n poartă.
De ce-ncepui cu dumneavoastră tot
Acest acid şi nesărat boicot?!
Păi eu, o biată muscă de c... t
Pe nasul dumneavoastră am zburat.
No, hai să vă mai zic câte-o poveste,
Să-mi credeţi pe cuvânt că e reală!
Plină-i de haz, de stil... Şi apoi este
Un semn că am trecut şi noi prin ţară.
Sunt întâmplări cu muşte pe c... t,
Ori despre-un izotop înlăturat...
Cu-alte cuvinte îmi încep subtil
Epistola de "a la Roşu stil".
Pornirăm... drumul lung, plin de sudoare,
Praf şi cafele, perindări prin soare,
Dar în maşină, cum e de-nţeles,
Discuţii-ntreţinute în consens.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu "Ce?", ci "De ce?"

(Romani 13,14)

Ne spune apostolul Pavel că tot ce citim în Scriptură
Din ce-a pătimit Israel ni-e scris nouă spre-nvăţătură.
Deci, haideţi acuma prin Duhul, spărgând barierele vremii,
Să facem un salt în Egiptul ce zace-ngropat sub milenii.
Nu vrem să vorbim despre glie - un petic de ţarină-ngropat
Sub lespezi de veacuri şi oameni, de intemperii frământat,
Ci vrem să vorbim despre Iosif a cărui viaţă de sfânt
Rămâne-va pururi exemplu a tot ce e om pe pământ.

Scriptura arată pe Iosif, vândut sclav la un demnitar
Al ţării Egiptului antic, pe numele de Potifar.
Acesta se pare-a fi fost cu grad de ministru-n armată,
Un om ce iubea să mănânce, să bea şi să tot chefuiască.
Cu vremea văzând el că Iosif era priceput şi cinstit,
Îi dete în grija lui totul, iar el sta tot pe chefuit.
Şi dacă era după dânsul, atât cât gândea Potifar,
Nu mai pleca Iosif de-acolo, căci era un bun gospodar.

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!